„Revoluția (sovietică n.r.) a fost făcută de un om nebun, care avea sifilis cerebral.” Diagnosticul pus lui Lenin de omul de știință Ivan Pavlov este argumentul principal al scriitoarei Helen Rappaport că liderul bolșevic a murit de sifilis.

Scriitoarea susține în cartea ei „Conspirator Lenin în exil” că fondatorul Uniunii Sovietice a luat sifilis prin 1902 de la o prostituată franțuzoaică.

„Era o convingere despre care nu se vorbea, dar mulți medici și oameni de știință de la Kremlin credeau că Lenin a murit de sifilis. Autoritățile le-au impus însă tăcerea pentru mai bine de zece ani”.

Helen Rappaport spune că singurul care a avut curajul să vorbească a fost Ivan Pavlov (celebru pentru experimentul său pe câini). Într-o conversație pe are a avut-o la Paris, în 1928, “Pavlov i-a spus medicului Zernov că Lenin a suferit de sifilis și în perioada în care a fost conducătorul URSS a manifestat semne clare de boală, inclusiv paralizia progresivă pe care o provoacă această boală”.

„Pavlov știa că oamenii de știință eminenți care au fost chemați să examineze creierul lui Lenin după moarte au ajuns la același diagnostic. Era un secret pe care l-au ținut pentru ei și, desigur, nu există niciun fel de documente sovietice care să consemneze acest diagnostic”- scrie Helen Rappaport.

Nu numai istoricii, dar și medici celebri au încercat să facă lumină în cazul morții părintelui revoluției bolevice. E și cazul lui Harry Vinters, profesor de neurologie și neuropatologie la Universitatea din California. Acesta a examinat atât istoricul medical al familiei lui Lenin, cât și si bolile de care acesta a suferit de-a lungul vieții.

Dr. Vinters susține că a descoperit lucruri extraordinare. De pildă, că tatăl lui Lenin a murit tânăr, la numai 54 de ani, iar cauza morții a fost o hemoragie cerebrală. La rândul său, copil fiind, Lenin avea capul atât de mare încât se dezechilibra din cauza asta și cădea.

Mai mult, avea obiceiul să se dea cu capul de podea, spre disperarea mamei sale care începuse să creadă că are o boală psihică.

Ca adult, Lenin a suferit de bolile răspândite în acea vreme- febră tifoidă și gripă, dar și de o infecție dureroasă a pielii. Având o viață periculoasă, cu mult stres, Lenin avea des insomnii, migrene și puternice dureri abdominale. Un impact grav asupra sănătății sale a avut tentativa de asasinat de când avea 48 de ani. Lenin a supraviețuit, dar și-a trăit restul zilelor cu două gloanțe în corp.

Vinters spune că înainte de moarte, Lenin a suferit trei atacuri devastatoare. Mai mulți medici europeni faimoși au fost aduși să îl vadă și au pus diagnostice diferite: de la epuizarea nervoasă și infectarea celor două gloanțe din corp până la arterioscleroză și „endarteritis luetica”, despre care Vinters crede că era un mod pompos de a numi sifilisul meningovascular.

Profesorul din California nu crede însă că Lenin a murit de sifilis. În primul rând, pentru că testul de sifilis făcut de Lenin a ieșit negativ. În al doilea rând, pentru că autopsia nu a scos la iveală nimic neobișnuit.

După analiza tuturor acestor aspecte, Vinters a ajuns la concluzia că cea mai probabilă cauză a morții este cea trecută în certificatul de deces.

Deși Lenin nu fuma și nici nu accepta să se fumeze în preajma lui, făcea exerciții fizice des și nu bea decât la ocazii, un accident vascular l-a răpus.

De Vinters spune că de vină ar fi o tendință moștenită din familie de a dezvolta valori imense ale colesterolului, care i-ar fi cauzat blocarea vaselor de sânge. Vinters spune că o dovadă clară că teoria lui este corectă o reprezintă moartea tatălui lui Lenin în circumstanțe asemănătoare, dar și faptul că trei dintre frații lui Lenin aveau boli cardiovasculare grave.