S-a inchis stagiunea la Opera, doua concerte cu "Samson si Dalila", de Saint-Sa'ns, punand capat unui sezon bogat in evenimente.
Finalul a fost cu ghinion, caci oaspetele Serghei Larin, vedeta penultimei seri, a fost afectat de o viroza care l-a impiedicat sa evolueze in deplinatatea fortelor vocale, ba chiar l-a determinat sa se retraga de pe scena dupa primul act. Pacat, nu pentru ca tenorul clujean Marius Budoiu nu ar fi evoluat bine, ci pentru ca majoritatea spectatorilor au sperat sa il asculte pe faimosul tenor leton.
Se stia despre Serghei Larin ca a avut multe prezente la Opera Regala londoneza, la Opera pariziana, la MET, la Scala si cam pe toate marile scene ale lumii, iar un final de stagiune cu un asemenea tenor la Bucuresti se anunta ca o mare realizare. N-a fost sa fie... Oricum, publicul a parut foarte interesat de alegerea acestui titlu din repertoriul francez, sala fiind arhiplina. Dezamagirea si-a spus insa cuvantul, pentru ca la pauza multi au preferat
sa se intoarca acasa, fara sa mai asculte ultimele doua acte. Si totusi, finalmente spectacolul a placut, echipa solistica dominata de Marius Budoiu, Gabriela Popescu si Eduard Tumagian (coordonati de dirijorul Iurie Florea) amintindu-ne cat de multe pagini superbe are aceasta partitura, candva jucata pe scena bucuresteana in adevaratul inteles al cuvantului, si nu doar in formula concertanta.
Cortina va ramane coborata trei luni, lasandu-ne in amintirea realizarilor frumoase din aceasta stagiune - multe premiere, oaspeti importanti, mari cantareti romani din strainatate reveniti fie in roluri, fie pentru cursuri de maiestrie vocala s.a. Ramane totusi si gustul amar al unor decizii artistice controversate (vezi regia la „Trubadurul”), al renuntarii la „Oedipe” sau al despartirii de „Lacul lebedelor”.
Dar au fost mai multe plusuri decat minusuri si asta este imbucurator. Speram cu totii ca atentia acordata de presa, de comunitatea artistica, de spectatorii veniti in numar mare sa reprezinte un stimulent pentru echipa manageriala, pentru ca din septembrie incolo sa nu avem decat cuvinte de lauda.