Pentru Hades, vacanţ a de vară a teatrelor pare a fi momentul ideal pentru a atrage în lumea de dincolo pe cât mai mulţi, căci în ultimul timp atât teatrul, cât şi opera au oferit nedrept de multe şi dureroase jertfe Zeului întunericului.
Au abundat articolele cu chenare negre, anunţând plecarea lui Adrian Pintea, Florian Pittiş, Constantin Petrovici, Luciano Pavarotti, Beverly Sills, David Ohanesian, iar acum, a unui magician al scenei lirice, Hero Lupescu. Aproape că am putea crede că în grădina Eden îngerii pregătesc deschiderea unei stagiuni şi vor să se asigure că i-au adus la ceruri pe cei mai buni...
Hero Lupescu a fost cel mai complet dintre regizorii Operei, unul dintre foarte puţinii creatori de spectacole care a studiat muzica şi care ştia pe dinafară ariile, duetele, corurile şi toate partiturile cărora le dădea viaţă. A fost o personalitate puternică, cu un umor acid, sarcastic uneori, necruţător cu prostia, cu suficienţa, cu incompetenţa.
Profesionist desăvârşit, Hero Lupescu a creat generaţii de profesionişti, mulţi dintre ei ajungând în topul artiştilor lirici români. Pe de altă parte, în tinereţe a avut şansa să lucreze cu ultimii reprezentanţi ai unei generaţii de aur de cântăreţi, de la care a învăţat şi a transmis mai departe respectul pentru scenă, pentru meserie, pentru public.
Convins că numai implicarea totală în ceea ce faci poate duce la adevărata reuşită în interpretare, Hero Lupescu i-a condus către mari succese pe artiştii Operei Române timp de multe decenii. Începând din 1982, de la Finala Campionatului Mondial de Fotbal, a montat pe diverse meridiane ale lumii impresionante spectacole în aer liber, pe stadion, combinând muzica, dansul, efectele speciale, integrând pentru prima dată publicul între actori.
A fost salutat, admirat şi preţuit de personalităţi ale lumii politice, culturale şi sportive, ajungând, la propriu, la masa regilor şi primind, asemeni Nadiei Comăneci, colanul de argint al Ordinului Olimpic. Nu-mi vine să cred că de-acum înainte neobositul Hero se va odihni pentru totdeauna. Activ, fără astâmpăr, el va rămâne, pentru totdeauna, un motor al artei lirice, un exemplu de dăruire totală, chiar cu riscul propriei vieţi, un creator pentru eternitate.