Marian, unul dintre copiii diagnosticaţi cu leucemie la Spitalul "Marie Curie", a împlinit ieri 5 ani. Medicii se declară uimiţi de rezistenţa copilului şi îi dau şanse mari de vindecare.

Marian Dâscă, băieţelul bolnav de cancer pe care vi-l prezentam în urmă cu aproape un an în campania „Celelalte 10.000 de Teodore“, începe să-şi revină, după ce a fost supus unor cure intense cu citostatice. Ajutat de familia lui, dar şi de cei aproape 5.000 de euro donaţi de cititorii EVZ care i-au sărit în ajutor după prezentarea cazului în ziar, Marian a trecut prin două operaţii majore, care l-au ţintuit la pat mai bine de 4 luni. Acum, medicii spun că micuţul se recuperează foarte bine şi are şanse mari de vindecare.

Asemeni lui, şi Teodora, fetiţa Lianei Stanciu, diagnosticată cu o formă de cancer anul trecut şi tratată într-o clinică din Viena, este pe drumul cel bun. Nu toţi copiii care au diverse forme de cancer au şanse să se facă bine. Unii dintre ei se sting pentru că nu au părinţi care să se bată pentru ei şi nici un sistem medical performant care să-i ajute să lupte cu boala. Statisticile arată fapte crude: un copil tratat de cancer în România are şanse cu 20%-30% mai mici să se facă bine decât unul care este tratat într-o clinică occidentală. Iar, din păcate, copiii din România sunt diagnosticaţi în multe cazuri în stadii avansate ale bolii, după ce sunt plimbaţi mult timp între spitale.

O operaţie pe coloană şi una la plămân

Până când a ajuns să reia tratamentul cu citostatice contra leucemiei, Marian a avut de îndurat mai multe încercări. Din octombrie anul trecut şi până acum, a trecut prin două intervenţii periculoase, una pe coloană şi alta la plămâni, însă pare să-şi fi recă pătat pofta de joacă. Râde, are chef de vorbă, face cu ochiul, spune rugăciuni şi se plimbă prin salon, dacă e ţinut de mână de mama lui. Ba, mai mult, şi-a făcut prieteni noi, pe Luci şi pe Dorian, doi copii din salon, cu care împarte aceeaşi suferinţă. „Ne jucăm împreună şi mă simt mai bine“, se alintă băiatul, căutând-o din priviri pe mama lui.

Medicii sunt uimiţi de rezistenţ a pe care o are copilul şi de felul în care suportă acesta tratamentul cu citostatice. „Cât îl vedeţi de mic, pe atât este de rezistent. Evoluţia lui este bună, boala se află în remisie şi, dacă totul va decurge normal, peste un an va urma doar tratamentul de între- ţinere“, explică doctorul Doiniţa Sfrijan, medic primar oncopediatrie la Spitalul „Marie Curie“.

 A învăţat din nou să meargă

Din cauza unei răceli puternice, băiatul a dezvoltat, în noiembrie, o afecţiune la plămâni, aşa că a fost nevoit să întrerupă chimioterapia şi să înceapă un tratament cu antibiotice. După acesta, a fost operat şi nu a mai fost în stare să meargă, aşa că mama lui l-a dus mai tot timpul în spate. La numai două luni după operaţia la plămâni a urmat o altă intervenţie grea, pe coloană, în urma căreia copilul risca să rămână paralizat. A trecut însă cu bine peste toate problemele şi, la câteva luni după operaţie, a mers din nou. „A suferit mult, făcea inclusiv injecţii în şira spinării, care erau extrem de dureroase, dar, de Paşte, ne-a făcut o mare surpriză şi s-a ridicat în şezut“, îşi aminteşte Vasilica, mama lui Marian.

Pentru a învăţa din nou să meargă, Marian a luat-o de la capăt, ca un copil mic. Întâi a mers de-a buşilea, apoi a început să se deplaseze sprijinindu-se de pat. „Necazurile au fost mari, dar acum ne-au revenit speranţele“, zice, plină de optimism, Vasilica. Ea nu mai lucrează şi nu îşi mai vede prea des soţul şi ceilalţi doi băieţi, doar pentru a-i putea fi alături, secundă de secundă, mezinului.

Femeia a avut grijă ca micu- ţului să nu-i lipsească nimic: nici medicamentele şi nici hrana care l-ar putea pune mai repede pe picioare. „Din fondurile primite în campanie i-am cumpărat tot ce a avut nevoie şi tot ce mi-au sugerat medicii. Nu i-au lipsit medicamentele, suplimentele pentru întărirea oaselor, fructele şi legumele. Am tras de bani cât am putut şi i-am chibzuit astfel încât să-i fie bine copilului. Mai avem cam 1.200 de euro“, se destăinuie Vasilica.

Unii părinţi renunţă să mai vină cu copiii la tratament

Pentru devotamentul şi firea ei de luptătoare, medicii o apreciază pe mămica lui Marian şi spun că, spre deosebire de alţi părinţi, îşi dă tot interesul pentru a-l ajuta pe copil să se facă bine. „Sunt oameni care nu îşi mai aduc la tratament micuţii diagnosticaţi cu leucemie. Renunţă repede şi se resemnează cu ideea unui copil bolnav“, ne împărtăşeşte din experienţa ei medicul Doiniţa Sfrijan.

APEL UMANITAR Lucian are nevoie de un transplant

Un alt băieţel de numai doi ani şi opt luni, Lucian Munteanu, suferă de o formă complicată de leucemie, însă ar avea şanse de recuperare cu un transplant. „În septembrie, fratele lui mai mare şi tatăl vor face teste de compatibilitate. Dacă rezultatele nu vor fi bune, trebuie să căutăm o clinică în străinătate“, povesteşte Gabriela Munteanu. Deşi nu dispune de 150.000 de euro, cât ar costa o astfel de operaţie, mama spune că se va strădui să facă rost de bani. Lucian a fost diagnosticat cu leucemie, anul trecut. „De Crăciun, ne-am internat la Galaţi, deoarece băiatul avea dureri mari de picioare, iar pe 31 decembrie am primit cumplita veste: are leucemie“, îşi aminteşte Gabriela.

Cei care doresc să-l ajute pe Lucian pot folosi conturile: R053BTRL04301201294684XX (în lei); R028BTRL04304201294684XX (în euro), deschise la Banca Transilvania, pe numele mamei.

LIPSURILE ONCOPEDIATRIEI ÎN ROMÂNIA

Nu avem medicamente ieftine şi aparatură

Medicamente esenţiale care nu se găsesc în România, lipsa aparaturii care permite depistarea timpurie a diferitelor tipuri de cancer, dar şi a specialiştilor sunt problemele majore ale oncopediatriei de la noi. „Sistemul medical românesc este bolnav, bolnav şi are multe de prins din urmă“, comentează Liana Stanciu, a cărei fetiţă a fost diagnosticată, anul trecut, cu o formă de cancer. După experienţa pe care a avut-o cu fiica ei, ea spune că nu există comparaţie între sistemul medical de la Bucureşti şi cel de la Viena. „Spitalele prestează aceleaşi servicii, la un nivel total diferit. În România, nu am putut face un RMN fără să apelez la cunoştinţe“, mărturiseşte Liana.

Citostatice greu de găsit

O problemă gravă este lipsa unor medicamente uzuale, cum ar fi daunoblastinul, dactinomicinul, procarbazina, vinblastina, vindestina, citostatice ieftine şi eficiente. „Dacă protocolul internaţ ional cere utilizarea daunoblastinei, medicul român nu poate să-l aplice pentru că nu are medicamentul la dispoziţie. Acest citostatic lipseşte în continuare de pe piaţa din România“, se plânge dr. Doiniţa Sfrijan, medic primar pediatru la Spitalul „Marie Curie“, din Capitală. Chiar şi după ce răspund bine la tratamente, copiii nu pot beneficia de medicaţia ce li se cuvine până la capăt. Marian, de exemplu, mai are de urmat şi un tratament cu metrodexat, pastile pe care nu le are în acest moment fiindcă nu se găsesc în ţara noastră. „Trebuie să facem rost din Italia, de undeva“, spune mama lui, plină de speranţe.

Deşi, în ultimii 20 de ani, pe plan internaţional s-au înregistrat progrese spectaculoase, în România, multe dintre afecţiunile maligne ale copiilor sunt diagnosticate târziu şi din cauza lipsei de specialiş ti în pediatrie şi oncologie pediatrică. Din această cauză, în unele cazuri, tratamentele sunt aplicate, fără succes, în stadii avansate. Investigaţiile imagistice nu sunt nici ele la îndemâna oricărei familii, părinţii fiind de multe ori nevoiţi să plătească din buzunar.

Limite la transplanturi

Transplantul de măduvă nu se face în toate cazurile în România, pentru că, deocamdată, medicii nu au reuşit să pună la punct o bancă de măduvă osoasă. „Dacă există un donator compatibil, transplantul de măduvă se poate face şi în ţară, fie la Institutul Fundeni, fie la Spitalul de Oncologie din Timişoara. Este o intervenţie care se face şi în România, dar cu limite“, explică medicul oncolog Monica Dragomir de la Institutul Oncologic din Bucureşti.

ISTORIC

Cum a ajuns Marian pe prima pagină

În urmă cu aproape un an, „Evenimentul zilei“ vă prezenta şi drama altor copii care au diverse forme de cancer, după ce a apărut cazul fetiţei Lianei Stanciu, care a mers la Viena pentru tratament. Printre miile de copii care au această teribilă boală vi l-am prezentat şi pe Marian, care ajunsese de curând în spital şi stătea speriat alături de mama lui. Impresionaţi de cazul săi, mulţi cititori ai ziarului nostru s-au oferit să-l ajute.

Ajutor pentru copiii bolnavi de cancer

Alocatii numai pentru copiii saraci

Celelalte 10.000 de Teodore

Romanii, invidiosi pe necazul altuia