"Am venit cu nişte linguri din lemn de tei, pe care de regulă îl las natur sau îl patinez cu ceară de albine pentru protecţie, şi fiecare lingură pe care o fac vine cu povestea ei. De exemplu, cea la care lucrez acum se cheamă lingura norocului. Se spunea în tradiţia populară că, atunci când o barză îşi face cuibul pe o casă, o protejează de foc, de ape şi de hoţi", spune tânărul arătând lingura lucrată mai bine de jumătate.

Ia repede o alta din cele expuse. Şi încă vreo câteva, ţinându-le cu grija cu care ţii un obiect care riscă să se spargă.
"De exemplu, în tradiţia populară, cocoşul este un simbol al speranţei. Am aici o lingură stilizată cu un cocoş, asta pentru că el salută fiecare răsărit de soare. O altă lingură care îmi place e reprezentată de două păsări şi se cheamă lingura îndrăgostiţilor sau a Dragobetelui. Asta pentru că, la noi, Dragobetele era considerat logodnic al păsărilor. Şi aproape toate lingurile cu două păsări pe care o să le vedeţi prin România sunt linguri ale îndrăgostiţilor. I se mai spune şi lingură îngemănată. O alta, care este excepţia, unde într-adevăr apar două păsări, este cea în care avem mama care îşi hrăneşte puiul, iar deasupra, ea are o coroană, care este simbolul unităţii familiei, ţinută de către mamă. Fiecare lingură de-a mea vine ambalată ecologic, cu hârtie şi sfoară. Am adăugat şi site-ul meu de internet unde clienţii pot citi poveştile lor, în română, engleză, italiană, germană, olandeză şi aşa mai departe", îşi prezintă Mark inedita marfă.

Artă moştenită

"În familia mea, bunicul s-a ocupat de lemn, iar acasă am o colecţie de 110 liguri. Din păcate, niciodată nu am reuşit să aduc toate modelele cu mine, dar încerc tot timpul să am cele mai bune poveşti. Cât despre linguri, în Europa sunt două ţări cunoscute pentru lingurilea astea de lemn: România şi Ţara Galilor. În Ţara Galilor i se spune lingura galeză a dragostei. Iar în România, avem la Câmpulung Moldovenesc cel mai mare muzeu al lingurilor din lume, trecut şi în Cartea Recordurilor, cu peste 5.300 de linguri", îşi continuă Tudor Mark povestea.

Modele sunt vechi, dar pare să fie loc şi de ceva inovaţie în lucrătură, dar în nici un caz în privinţa simbolurilor.
"Sunt modele preluate. Şi bunicul le-a făcut tot după modele autentice româneşti. Fiecare meşter îşi pune amprenta asupra modelului, dar simbolul de bază rămâne acelaşi. Ceea ce încerc să fac la târguri este să prezint poveşti tradiţionale româneşti, prin intermediul obiectelor pe care le lucrez. Bunicul este din Teleorman, eu sunt din Bucureşti, dar de ceva vreme m-am stabilit în Sighişoara. Iar acum încerc să-i conving pe turiştii care ajung pe meleaguri transilvănene să vadă şi alte poveşti decât cele legate de Dracula. Practic, încerc să ofer o alternativă", a precizat tânărul meşter.

Lingurile sale costă între 30 şi 50 de lei, în funcţie de numărul orelor lucrate. "Eu am o gaşcă, să-i spun aşa, de patru copii în Sighişoara, pe care încerc să-i învăţ să trăiască din meşteşug. Şi părerea mea este că, singura variantă pentru ca meşteşugul tradiţional românesc să trăiască este prin poveste, drept care încerc să-i învăţ să spună poveştile şi să le lucreze, nu doar să facă obiectele", conchide Mark.