Mastroianni şi Sagnier tind către Catherine Deneuve

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Chiara Mastroianni şi Ludivine Sagnier au acordat interviuri cot la cot. Cea dintâi a explicat că îşi cunoaşte "cât de cât bine" mama, pe Catherine Deneuve, alături de care joacă.

Dacă festivalul de la Cannes a început americăneşte, iar palmaresul a fost tot "made in the U.S.A.", măcar lungmetrajul care a încheiat evenimentul a fost franţuzesc sută la sută. Filmul lui Christophe Honoré, "Les bien-aimés" este o dramedie musical care acoperă 45 de ani în 150 de minute şi are o distribuţie de zile mari: muzei lui Honoré, Chiara Mastroianni, i se alătură mama sa, Catherine Deneuve, Ludivine Sagnier şi celebrul regizor Milos Forman. Personajele–cheie ale lungmetrajului sunt Madeleine (jucată întâi de Sagnier, apoi de Deneuve) şi fiica ei, Vera (Mastroianni). Madeleine începe să se prostitueze din cauza unor pantofi Roger Vivier la care tânjeşte, dar părăseşte cea mai veche meserie din lume când îl întâlneşte pe medicul ceh Jaromil Jeune (Radivoje Bukvic). Îl urmează la Praga, unde se naşte fiica lor, Vera, dar fuge împreună cu ea înapoi în Franţa chiar când ruşii invadează oraşul. Vera este puternic destabilizată de trecutul şi prezentul amoros al mamei ei – Madeleine continuă să se vadă cu Jaromil (acum interpretat de Milos Forman), deşi este căsătorită cu alt bărbat (Michel Delpech) -, iar viaţa ei amoroasă este un dezastru: are o relaţie extrem de complicată cu colegul ei, Clément (Louis Garrel), dar se îndrăgosteşte de Henderson (Paul Schneider). Numai că acesta este gay, ceea ce, în cuvintele lui Madeleine, "ar putea fi o problemă". <iframe width="560" height="349" src="http://www.youtube.com/embed/A93mTv802Qo" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Cu cântecul pe marele ecran

Cu câteva ore înainte să apară pe covorul roşu şi înmâneze premiile, Chiara Mastroianni şi Ludivine Sagnier au avut şedinţe foto şi au dat interviuri cot la cot.

Scandal în modeling. Fotomodel, înlocuit de o replică AI în ipostaze indecente. Proces răsunător

Istoria fascinantă a Salatei „A la Russe”. sau Salata Rusească. Rețeta originală, din saloanele țarilor în bucătăriile românești

Între cele două actriţe există o chimie imposibil de negat – nu poţi să rupi interviul în două, căci şi-au pasat reciproc întrebările şi s-au completat atât de mult, încât vocile lor sunt aproape inseparabile.

Cum e să cânţi şi să joci în acelaşi timp este prima întrebare. "Minunat, ca de fiecare dată!", răspunde Ludivine. "Nu era ceva nou pentru noi, asta a trebuit să facem şi în «Love Songs» (filmul lui Honoré din 2007, care a avut premiera tot în Competiţia de la Cannes – n.r.). Teama..." apucă să spună Chiara şi Sagnier preia ştafeta: "nu a mai contat atât de mult. Ştiam că acest format – jocul concomitent cu cântatul – funcţionează. Deja devenise ceva firesc pentru noi. Ne-a făcut plăcere să facem asta, desigur, cu atât mai mult cu cât, pe măsură ce trece timpul, avem şi mai multă încredere în Christophe... Mai ales Chiara care a lucrat atât de mult cu el...". La care Chiara fluieră şi îşi dă ochii peste cap pentru a sugera trecerea timpului. "Câte filme ai făcut cu el?", o întreabă Ludivine. "Nu aşa de multe, patru", dă replica fiica lui Deneuve, şi, pentru a pune capăt hohotelor de râs, se apără – "Dar el face un film pe an, aşa că patru chiar nu sunt multe! (...) La «Love Songs» era cu totul şi cu totul nou pentru noi să cântăm într-un film. Acum nu ne-a fost chiar simplu, teama de a dezamăgi regizorul există tot timpul, dar cel puţin ne-a fost mai uşor decât prima dată", pune Chiara punctul pe i.

Înapoi la mamă

Actriţa nu avea cum să scape de întrebarea cea mai la îndemână dintre toate: cum a colaborat cu mama ei? Probabil că o bântuie pe Chiara de la începutul carierei ei, de când a debutat pe marele ecran la vârsta de 21 de ani, alături de Deneuve, în filmul "Ma saison préférée" (1993), cele două jucând roluri de mamă şi fiică. "Of, a fost groaznic să lucrez cu ea!", îşi dă din nou Chiara ochii peste cap. "Nu, acum serios, a fost agreabil. Înţeleg că publicul se întreabă «uau, cum o fi fost să lucreze împreună? », dar pentru noi este cât se poate de normal şi s-a mai întâmplat la alte filme. A fost ok. A fost ok şi pentru tine?", îi pasează Chiara întrebarea lui Sagnier. "A fost puţin mai intimidant pentru că nu o cunosc pe Catherine Deneuve la fel de bine ca tine", opinează Ludivine. "Păi eu o văd grădinărind şi gătind aşa că... O cunosc cât de cât bine", glumeşte Chiara. "Ei, nu sunt aşa de răsfăţată de soartă ca tine (râde). Da, eu o cunosc pe Catherine Deneuve doar de 10 ani şi nu mi se pare de ajuns", spune râzând Sagnier.

Cât despre relaţia dintre Madeleine şi Vera din "Les bien-aimés", "aceasta este mult mai agreabilă decât cea pe care o avem în viaţa reală, nu ai idee cât de diferită!", punctează Chiara. "Minte!", îi ridică mingea la fileu Sagnier.

Între timp, nevăzută de nici una de actriţe, Deneuve se apropie de separeul în care dau cele două interviul, ascultă ceea ce spun, are întâi un zâmbet în colţul gurii, apoi, când mai are puţin şi izbucneşte în râs, se îndepărtează la fel de discret. "E o mamă mult mai bună în viaţa reală. Dar nici în film nu e o mamă rea", admite Chiara, dar Deneuve nu mai e acolo ca s-o audă. "Oamenii tind să mă întrebe dacă e greu să o joc pe Catherine Deneuve, dacă resimt vreo presiune din cauza asta şi trebuie să le spun că, deşi joc o blondă din anii ’60 cu picioare lungi şi pantofi frumoşi, acesta nu este un film biografic despre Deneuve" LUDIVINE SAGNIER, actriţă

EXPLICAŢII

Ludivine Sagnier a elucidat pentru EVZ de ce nu joacă într-un film biografic despre Catherine Deneuve şi de ce viaţa e mai puţin fetişistă decât cinemaul

"E puţin egoistă", caracterizează Sagnier personajul pe care îl joacă în lungmetrajul "Les bien- aimés". "E dreptul tău să spui asta, Madeleine e personajul tău. Dar acesta nu este un film biografic despre Catherine Deneuve, tocmai asta ziceai ieri...", e de părere Mastroianni, iar Ludivine o completează: "Oamenii tind să mă întrebe dacă e greu să o joc pe Catherine Deneuve, dacă resimt vreo presiune din cauza asta şi trebuie să le spun că, deşi joc o blondă din anii ’60 cu picioare lungi şi pantofi frumoşi, acesta nu este un film biografic despre Catherine Deneuve, eu o interpretez pe Madeleine. Sigur că există lucruri pe care le împărţim. De exemplu, te împărţim pe tine", se amuză Ludivine. "Da, eu am două mame. E foarte plăcut să oscilez între ele. Iar fiica ei (a lui Ludivine – n.r.) o interpretează pe Vera, personajul meu, când e bebeluş. Viaţa e complicată (râde)", afirmă Mastroianni.

Miza pantofilor

Cum la astfel de interviuri jurnaliştii nu sunt "cuplaţi" în cel mai fericit mod, vine şi o întrebare cel puţin trăsnită: dacă pantofii le-au schimbat vreodată viaţa sau cariera, cum i se întâmplă lui Madeleine (Sagnier) în filmul lui Honoré. "Pe mine mă întrebi asta?!", se declară uimită Chiara, "păi eu sunt singura care poartă numai pantofi bărbăteşti în film!". Ludivine începe să se bâlbâie... "Dragă, hai, spune adevărul! Ţi-au schimbat sau nu viaţa?", o înghionteşte Mastroianni pe Sagnier. "Cred că lucrurile mici îţi pot schimba viaţa. Dar asta se petrece mai degrabă în filme. Viaţa este puţin mai puţin fetişistă decât cinemaul", dă verdictul Sagnier.

"Pantofii frumoşi te pot intimida uneori. Simţi că nu ai suficient tupeu ca să îi porţi, aşa că îi ţii în dulap si preferi să îi priveşti", crede Chiara, iar Ludivine adaugă: "Da, îi idolatrizăm...". "Deocamdată nicio pereche de pantofi nu mi-a schimbat viaţa. Dar mai am destul timp ca să o facă, nu-i aşa?", se întreabă retoric Chiara.

Rămânând la capitolul similitudini cu filmul, un alt jurnalist vrea să ştie dacă actriţele s-au îndrăgostit de un tip gay. "Da, mie mi s-a întâmplat", sare cu răspunsul Ludivine, "Şi mie", declară Chiara. Şi ce s-a întâmplat? "Păi, nimic, la ce te aşteptai?", se întristează Sagnier. Atunci ce se întâmplă în film este doar o fantezie? "Nu, eşti nebun?!", ridică vocea Chiara, "Eu mă sinucid de dragul lui şi tu îmi spui că e o fantezie?! E o pasiune în toată regula", se arată revoltată Mastroianni. Cât despre Sagnier, ea caută o traducătoare care să îi spună cum se spune în engleză expresia franceză care este "un hetero refulat", mod în care îl caracterizează pe Henderson (Paul Schneider).

VERDICT

Hollywoodul nu e o miză

"Suntem prea bătrâne ca să visăm la Hollywood", e de părere Mastroianni. "Dar ador filmele americane (...). Oricum, cu Ludivine trebuie să vorbiţi despre asta, ea chiar a jucat în filme hollywoodiene", adaugă Chiara. "Da, am jucat în filme hollywoodiene, dar nu sunt vreo refugiată care a ajuns acolo, sunt actriţă!", se răsteşte Sagnier, care precizează: "scopul meu este să înfloresc în ţara mea şi să fiu mândră de cinemaul francez şi de cel european. Fireşte că Hollywoodul e plin de regizori extraordinari, dar să îmi părăsesc teritoriul nu e un scop pentru mine".

"E ciudat pentru că ai făcut multe filme cu americanii", contribuie Mastroianni la dialog. "Scopul meu în viaţă este libertatea şi o varietate de alegeri. Hollywoodul este o consecinţă a libertăţii, dar libertatea este ceea ce caut eu, prioritatea mea", se îmbăţoşează Sagnier. "Am jucat de curând într-o co-producţie belgiano-americană ("The Devil’s Double" n.r.), am filmat în Malta şi jur că nu am văzut vreun american pe acolo, poate doar avocaţi! Altfel, erau numai europeni pe acolo", conchide Sagnier.