Dacă descifrezi etichetele produselor pentru copii ţi se pune un nod în gât. Cei mici înghit zahăr cu polonicul. E o sinucidere în masă.

Ce ne-ai adus dulce?". Este prima întrebare cu care vă întâmpină copiii în timp ce se încolăcesc în jurul sacoşelor, când aţi ajuns acasă. În sezonul cald, un puşti de 7 ani poate topi lejer 100 de îngheţate. Într-un an, prin stomacul său trec sute de ciocolate, de croissante, mii de bomboane, rulade cu cremă, napolitane glazurate şi butoaie întregi de suc.

Uitaţi-vă la copilul dvs. cât e de mic. Are 25 de kilograme. Ştiţi cât zahăr îngurgitează într-un an? Aproape cât greutatea lui corporală. Dacă nu v-aţi lămurit, luaţi un sac de 25 kg de zahăr, tăiaţi- i sfoara cu un cuţit şi deşărtaţi- l pe gâtul copilului.

Raioanele de dulciuri din supermarket- uri te copleşesc. Tot ce vă fură ochii e făcut din sinteză. Magazinul de dulciuri e un laborator de chimie. Glucoză/dextroză înseamnă de fapt sirop de porumb. E substanţa fundamentală în industria alimentară, e o matrice ascunsă sub o mie de chipuri.

Tort proaspăt care expiră peste cinci luni

Sunt prăjituri în supermarket a căror perioadă de valabilitate te lasă cu gura căscată. Am văzut tort de cacao, ambalat în cutie de carton, care expiră la mijlocul lui decembrie. Iar acum suntem în iulie. Eticheta este compoziţională, nu cantitativă. Doar specialiştii ştiu că ingredientele sunt trecute în ordinea ponderii în aliment. Tot timpul zahărul va fi în frunte, dar nu veţi primi decât foarte rar informaţii despre cantitatea exactă.

Tortul cu cacao are 55,5% carbohidraţi la suta de grame. "60% este făina, iar 40% sunt zaharuri simple cu absorbţie rapidă: zaharoză, fructoză, dextroză. Sursa acestora este siropul de porumb", explică cercetătorul Gheorghe Mencinicopschi, rugat să descifreze etichetele dulciurilor.

Tortul are 1 kg. 250 de grame sunt doar zaharuri simple. Sunt calorii goale care nu hrănesc, ci golesc organismul de vitaminele B, de magneziu şi crom. În ficat se tran sformă în grăsimi. O parte se depozitează ca ţesut adipos, colăceii de pe burtă, iar o altă parte devine colesterol rău, care în 20-30 de ani duce spre ateroscleroză, adică spre infarct miocardic sau accidente cerebrale.

Cu analiza tortului de cacao ajungem la E-uri. Cu zecile: umectanţi, sorbitol, agenţi de reglare a acidităţii, emulgatori, conservanţi, sorbat de potasiu. Apoi: cremă grasă (28% din totalul produsului, adică tot zaharoză), margarină, arome artificiale şi, în sfârşit, cacao. Conform etichetei, tortul are numai 5-6% cacao, adică foarte puţin.

Analiza nutriţională te bagă în sperieţi. Densitatea energetică este foarte mare (peste 480 kcal/100 g), deci acest tort este o bombă calorică. Practic, dacă un copil înghite 200 g din acest tort, nu va mai mânca nimic toată ziua. În schimb, aportul nutritiv este zero.

12 linguriţe de zahăr într-un pachet de biscuiţi

Trecem la cremele de ciocolată tartinabile. Zahărul e pe primul loc, un borcan de 250 g are 40% zahăr. Asta înseamnă 100 g, adică, mai clar, 20 de linguriţe de zahăr. Luaţi un borcan gol şi puneţi în el zahăr cu linguriţa. Număraţi de 20 de ori. Apoi daţi-l copilului să-l mănânce gol. E acelaşi lucru. Ştiţi ce mai conţin cremele tartinabile? Margarină cât cuprinde. Iar conţinutul de cacao reprezintă doar 8%, informaţie scrisă mărunt-mărunt pe etichetă. Deci, când luaţi din frigider o cremă cu cacao, nu faceţi decât să ungeţi copiilor pe pâine nişte margarină cu zahăr.

O categorie largă de dulciuri sunt biscuiţii cu umplutură, unii mai pufoşi, alţii mai crocanţi. Pe etichetă sunt desenate fructele din care e făcută crema, dar imaginea este mincinoasă. În aceşti biscuiţi nu există nicio urmă de fructe. Am analizat nişte biscuiţi cu zmeură, foarte răspândiţi. Au 360 kcal/100 g, enorm din punct de vedere caloric, înlocuind un prânz cu mâncare adevărată. La aceşti biscuiţi, peste 50% din compoziţie este zahăr. Un singur pachet conţine 60 g de zaharuri (sirop de porumb), adică 12 linguriţe pe care un copil le ronţăie în câteva minute.

Crema e făcută din suc concentrat, deci nu din fructe. Apoi urmează aditivii: acid citric (potenţează efectul conservanţilor şi determină vioiciune, hiperactivitate), acid malic (un E foarte păcătos), carmin (colorant extras din insecte), agenţi de afânare şi alte E-uri.

Arome natural identice, adică artificiale

Croissant-ele, pe care copiii le îngurgitează mai ales la şcoală pe post de pacheţel, sunt ca bombele artizanale. Încap în buzunar şi au efect devastator. Un singur croissant conţine 30 de grame de zahăr (6 linguriţe). Un copil îl înfulecă în cel mult un minut. Un croissant are 380 kcal/100 g, mănânci şi faci ca racheta. E doar aluat şi zahăr, niciun aport nutritiv.

În această faună, ruladele cu cremă sunt considerate printre cele mai sinistre dulciuri. Se vând în bucăţi de 500 g, iar 50% e numai zahăr. Mai sunt şi drajeurile, pe a căror etichete scrie "arome natural identice", adică un mod foarte complicat de-a spune că, de fapt, sunt artificiale. Au E-uri şi mult temutul colorant azoic, obţinut din sinteză chimică pură. Are culoare galbenă şi e un mare duşman al omului, toată literatura de specialitate imputându-i efectul can cerigen.

Mai există şi tot felul de prăjiturele împachetate în staniol colorat. Se vând la 50 g, adică două guri şi-ai încheiat socoteala. Peste 50% din conţinut e zahăr şi au 440 kcal/100 g, adică tot "bombe calorice". Mai conţin umectanţi şi pe o etichetă a apărut propilen-glicolul, nimic altceva decât substanţa folosită ca antigel de maşină. Chimie de înalt nivel. Poftă bună!

Sucurile: zahăr cu polonicul

Jeleurile gumate fac ravagii printre copii. Pe pungi scrie că sunt de cireşe, de portocale, de ananas, de orice fel de fructe proaspete şi gustoase vreţi. Dar la ingrediente scrie foarte mărunt că aromele concentrate sunt obţinute din concentrat de morcov negru şi ridiche. Nici pomeneală de-un fruct, gustul şi aroma sunt obţinute chimic. 67% din jeleuri reprezintă zaharuri (veşnicul sirop de porumb). O treabă ingenioasă este că E-urile sunt menţionate cu denumirile lor ştiinţifice, ca să nu te prinzi.

Pentru un expert în alimentaţie, sucurile sunt ca o migrenă puternică. Cu mici excepţii, sucul e făcut din apă, enorm de mult zahăr, arome şi coloranţi artificiali. Pe eticheta unui răcoritor la 2 l, producţie internă, scrie 11 g zaharuri/100 ml. La doi litri intră un sfert de kil de zahăr. E ca şi cum aţi umple un PET de la chiuvetă şi apoi turnaţi în el 50 de linguriţe de zahăr. Începeţi şi nu vă mai opriţi. Şi apoi daţi copiilor acea apă cu zahăr s-o bea.

Am găsit 8 E-uri pe eticheta unei sticle de suc. Prea multe pentru o singură zeamă. Şi a apărut benzoatul, celebrul conservant care distruge drojdiile, interferează cu absorbţia vi ta minelor din organism şi sensibilizează celulele intestinale. Benzoatul omoară tot în jur, chiar şi organismul-gazdă.

Toate sucurile conţin zahăr cât cuprinde. Dulcele în exces place mult papilelor gustative şi creează dependenţă. Daţi-i unui copil să înghită dulciuri şi să bea sucuri. Sau, mai simplu, băgaţi- i pe gât zahăr cu polonicul, că e acelaşi lucru. Două polonice dimineaţa, trei la prânz şi trei seara. Şi ultima informaţie: diabetul face ravagii în România şi se manifestă clinic abia după 10 ani de la instaurare, adică stă ascuns în trupul copiilor şi adolescenţilor. Copilul dv. cât dulce a mâncat azi?

SIROPUL DE PORUMB, O PUTERE MONDIALĂ

Interesele giganţilor din alimentaţie sunt protejate

Siropul de porumb are o încărcare glicemică foarte mare, suprasolicită pancreasul, care secretă o cantitate foarte mare de insulină şi se trece de la hiper- la hipoglicemie, adică iar ţi-e poftă de dulce şi, în câţiva ani, apare rezistenţa la insulină, adică diabet de grad 2.

Aşa se explică incidenţa tot mai mare a diabetului în România. Siropul de porumb este cel mai dulce zahăr natural din lume. Este foarte ieftin şi nu cristalizează, deci e ideal pentru industria alimentară.

"Nutriţional e un coşmar: dereglează echilibrul foarte fin dintre foame şi saţietate, adică măreşte apetitul şi predispune la obezitate. În plus, glucoza din sirop glicolizează hemoglobina, o caramelizează şi provoacă boli cardiovasculare", afirmă Mencinicopschi.

Oamenii n-au acces la informaţiile privind cantitatea substanţelor active dintr-un produs. Acum sunt obligatorii doar etichetele compoziţionale şi menţionarea alergenilor. Eticheta nutriţională este facultativă. Este una dintre cele mai mari bătălii pe care UE le are de purtat cu giganţii industriei alimentare.

EXPERIMENT

Sucul băut zilnic duce la boală

Un studiu autentic, nu inventat de presă, a fost realizat la începutul anului de către nutriţioniştii americani. 29 de bărbaţi sănătoşi, cu vârste cuprinse între 20 şi 50 de ani, au fost puşi să bea câte două doze de suc pe zi, timp de trei săptămâni. În total, au avut de băut 42 de doze de suc, mult sub "capacitatea de absorbţie" a unui copil mare amator de băuturi dulci.

După numai trei săptămâni, s-a observat o creştere rapidă a nivelului de zahăr din sânge. Chiar consumul moderat al acestor băuturi cauzează schimbări ce pot fi periculoase pentru organism. Concluzia nutriţioniştilor a fost că obiceiul de a consuma zilnic o doză de suc poate duce la boli ale inimii şi diabet.

CIOCOLATA E DE FAPT MARGARINĂ

20 kg de zahăr înghite un copil într-un an

Cât zahăr mănâncă un copil într-un an, dacă e scăpat de părinţi la dulciuri? Plecăm de la premisa verificată în piaţă că aproximativ 50% din conţinutul pro duselor dulci reprezintă diverse forme de zaharuri. Un copil de 7 ani poate mânca 100 de îngheţate pe an (a 100 g fiecare), 70 de ciocolate (a câte 100 g), 100 napolitane (x 250 g), 70 de croissante (x 50 g), 100 de litri de suc (2 litri pe săptămână), 20 de pungi cu jeleuri (x 100 g) şi vreo 2 kg de prăjituri cu cremă. Cam 45 kg de dulciuri într-un an plus hectolitrul de suc. Transformat în zahăr, asta înseamnă 20 kg de glucide pure (vreo 54 g/zi).

"Pentru producători, prioritatea este calitatea senzorială, să aibă aspect frumos, să lucească, să aibă gust bun. Foarte puţine produse sunt promovate pentru valoarea nutriţională", afirmă Gheorghe Mencinicopschi.

Un singur exemplu, ciocolata comună este de fapt margarină şi zahăr. Aportul de cacao este 10-12%. O ciocolată veritabilă trebuie să conţină minim 70% cacao, unt de cacao, zahăr şi arome. Când o pătrăţică de ciocolată vi se topeşte în gură să ştiţi că, de fapt, ceea ce simţiţi e margarină.

Cum trebuie înţelese etichetele de pe dulciurile ambalate*