Hristos a Înviat! Nicolae Voiculeț nu are nevoie de prezentare. Cei peste 40 de ani de activitate artistică îl reprezintă dincolo de orice descriere.

Și tocmai de aceea, șederea lungă în atâtea Ceasuri pe scene prestigioase ale lumii (Franţa, Spania, Cehia, Germania, Austria, Ungaria, Marea Britanie, SUA, Japonia, Thailanda şi Italia) îl legitimează să fie Auzit, simțit și înțeles pe unica Scenă ce-i este lipită cordului: Neamul care l-a germinat, sămânță de Cer, de român ce-și poartă cu mândrie legământul de suflet făcut cu istoria, cu străbunii, cu el înșuși.

Dintr-o mare de suflete ce Acum stau verigă lângă verigă în acest lanț ce vlăguiește inimi, cugete și conștiințe, Nicolae ridică drapelul. Și nu cum suntem obișnuiți, pe sunet de nai. Nu! De această dată, Nicolae a ales buciumul , ca și instrument.

Buciumul trezirii unei națiuni:

***

“ La început a fost cuvântul”...dar acum e acoperit de mască!

Trăim momentul acela dramatic, când masca este pusă peste cuvântul omului pe care l-a primit în dar, chiar de la Dumnezeu.

Această botniță pusă abuziv peste gura Cuvântului este un simbol al tăcerii impuse de cei care nu vor să audă glasul Lui Dumnezeu din gurile oamenilor.

Dar tăcerea de sub mascaradă, este asurzitoare și puternică! A început să se audă!

Sunetele naiului care sunt parte a vibrației înalte a României sunt oprite și ele de mască. Dar eu nu am să mă opresc niciodată să-mi duc naiul spre sunete, cu mâinile împreunate în semnul crucii din rugăciune!

Am să cânt oamenilor Cântarea Cântărilor, pentru că Dumnezeu mi-a spus, să cânt!

Numai așa a supraviețuit acest popor românesc, doar prin rugăciune și prin cântec!

Nu mă voi supune niciodată nimănui, celui ce vrea să facă rău acestui popor. Genunchiul meu se pleacă numai în fața Lui Dumnezeu, care ne iubește, și neamului meu întru Hristos!

Așa vă încurajez și pe voi toți și vă rog:

Să NU CEDAȚI demnitatea câștigată cu jertfă, așa cum nici străbunii voștri, împreună cu toți ostașii sfinți ai României, nu au cedat nici o palmă de pământ, apărând-o cu propria lor ființă, până la moarte!

Să FIM, “cu crucea’n frunte, căci oastea e creștină”, așa să cântăm cu toții: ”Deșteaptă-te române”!

Am să închei cu un sfat pentru cei de azi, care din păcate nu mai au cuvânt:

Lăsați-vă, rog Cuvântul, Lui Dumnezeu liber, și nu-l mai acoperiți de mască! Nu mai luați în batjocură acest neam de oameni, pe care nu-l iubiți așa cum îl iubește Dumnezeul nostru.

Frați români, să nu vă fie teamă, să nu vă fie frică, pentru că sunteți luminați chiar de Lumina lui Hristos!

Adevărat A Înviat Hristos, în noi toți!

Nicolae Voiculeț