Editura Evenimentul si Capital

Judecătoarea de la ghenă. Viața la Curte

Autor: | | 2 Comentarii | 7097 Vizualizari

Venim pe lume dintr-un pântece fără chip, ce începe să capete forme, moris și gust odată cu prima respirație. Străina aia, căreia nu putem încă să-i spunem mamă, e tot universul nostru.Îi cunoaștem atât de bine interiorul,încât chiar nu ne pasă când o descoperim ușor grăsuță și cu pielea atârnând, ori cu sânii lasați și devastați de hormoni și de lapte. Dacă ne-a dat viață înseamnă că va veghea până la sfârșit asupra noastră.

Pentru Corina lucrurile au stat cu totul altfel. Nimic n-o legase de cea care o născuse, nici măcar un nume.Copil, nedorit, ascuns și sugrumat printre fuste largi, în burta unei adolescente de 16 ani, trăise doar din pricina unui noroc chior. Maică-sa, chinuită de durerile nașterii, se ascunsese în spatele unei ghene de gunoi, ca să poată ascunde urmele mai degrabă. Nimeni nu știuse că era gravidă, nici măcar iubitul ei.

Numai că soarta avea alte planuri cu copilul încă nenăscut.Un vecin care trecea pe acolo a văzut-o pe fată plină de sânge și cu un cap de copil ce se chinuia să iasă la suprafață cu riscul de a-i frânge mamei mijlocul. Omul a ajutat-o cum s-a priceput mai bine, iar Corina a văzut lumina zilei în miros de varză acră, stricată.

Mama și pruncul ei au ajuns, în cele din urmă, la spital. Până să alerteze direcția de asistență socială, mama Corinei a dispărut. În urma ei a rămas un pui de om, cu chipiul curat și ochii albaștri ca cerul. Ochii maică-sii – asta era toată averea ei.

- Doamne, ce copil frumos ! își spuneau asistentele.

- Mi-e așa o milă de ea . Măc ar de i-ar găsi o familie.

Corina plângea mult, iar fața și mânuțele i se încrețeau mereu udate de lacrimi. În primii ani de viață a schimbat trei asistenți maternali. Chipul ei angelic contrasta puternic cu firea dificilă și bolnăvicioasă a copilei. Refuza să mănânce, cu greu rostea câteva cuvinte doar de ea înțelese, nopțile îi erau chinuite de coșmaruri, iar sănătatea îi era din ce în ce mai fragilă. Cu timpul, amprenta abandonului începuse să-i asprească trăsăturile, iar pielea ce-i atârna pe oasele plăpânde și nehrănite o făceau să pară un copil bătrân.

Pe la vârsta de șase ani, când nimeni nu mai spera să se aleagă ceva bun de soarta ei, o familie de medici s-a hotărât să o adopte. Procedura a fost greoaie și descurajantă, dar oamenii o îndrăgiseră și erau hotărâți să nu renunțe.Corina avea să devină copilul lor.

Anii s-au scurs, fata a crescut frumos.Masca orfelinatului și a abandonului îi căzuse demult. În locul ei, renăștea un chip senin și un temperament ce începea să se domolească. Demonii ce-i tulburau somnul dispăruseră și ei. N-a putut niciodată să le spună părinților adoptivi mamă și tată, dar dragostea pentru ei compensa lipsa acestor două cuvinte.

- Mimi , tu ai cunoscut-o pe mama mea biologică? A întrebat-o Corina într-o zi,

- Din păcate nu , sau din fericire. Nici nu știu cum ar fi fost mai bine.

- Nici pe tata?

- Când te -am găsit noi , nimeni nu-ți cunoștea părinții .Tot ce nu s-a spus a fost că mama ta era minoră și te-a abandonat la spital .A încer cat să nască lângă o ghenă de gunoi și a găsit-o cineva. Mai multe nu am putut afla.

- Crezi că dacă m-aș f ace detectiv aș reuși să o găsesc?

- La ce ți-ar folosi, Corina? Au trecut 15 ani de atunci.

- Așa , pur și simplu . Nu te teme , Mimi, nu te-aș da pe zece mame.

Femeia a strâns-o în brațe. Știa că momentul acesta va veni într-o zi. Ar fi vrut să-i poată oferi Corinei mai multe amănunte, dar nu știa nimic în plus. Spre seară, i-a povestit soțului ei despre întrebările Corinei și au hotărât să angajeze pe cineva specilizat care să investigheze.

- Crezi că e o idee bună,Mimi?

-Da, Tudor, în locul ei și eu aș vrea să știu.

Doi ani s-au scurs fără prea mari descoperiri. Personalul din spital era greu de găsit, moașa cu care născuse mama Corinei murise în urmă cu șapte ani. Mimi nu voia să renunțe.

Viața Corinei mergea lină ca o apă curată și nimic nu-i tulbura existența. Se hotărâse să dea la drept. Voia să devină judecătoare.

- Mimi , ai mai aflat ceva de spre părinții mei biologici? Nu că m-ar interesa atât de mult , dar ai cheltuit o grămadă de bani căutând.

- Nici nu știu cum să-ți spun . Cred că, în sfârșit, i-am descoperit.

Mimi tremura, dar Corina nu schița niciun gest de emoție sau nerăbdare.

- Poți să-mi spui?

- Uite, astea sunt numele, și i-a întins o hărtie pe care era scris tot ce se știa despre acei oameni.

- Sunt din oraș cu noi! Poate că am trecut unii pe lângă alții de nenumărate ori.

Mimi ținea în mână un dosar cu mai multe fotografii. I le-a întins Corinei, așteptând reacția ei. Fata le-a privit lung, ca și cum ar fi vrut să descifreze cele două chipuri ce îi erau străine.

- Ți se par e că semăn cu vreunul dintre ei?

- Ai ochii mamei tale , i-a răspuns Mimi. Ești la fel de frumoasă ca ea.

- Unde sunt ei acum?

Al 13-lea SALARIU! Vezi daca esti pe lista! Cine ia bani mai multi de Sarbatori

Pagina 1 din 2

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației




Stirile zilei

Alte articole din categoria: Invitaţii evz

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI