IULIAN COMĂNESCU: Ceva nu merge în campania pentru locale.
To]i politicienii sunt pe toate posturile, toate posturile sunt pe toate re]elele de cablu, [i totu[i singurul lucru care atrage cu adev`rat aten]ia sunt „atacurile dure“ (posturile TV titreaz` astfel de parc` ar exista [i „atacuri moi“) ale pre[edintelui B`sescu, situat teoretic, constitu]ional, n afara meciului politic. Restul e: mult, nememorabil, demagogic. Ceea ce nu merge - sau merge aiurea, n aceast` campanie electoral` - este gura politicienilor. Politicianul romån s-a apucat de politic` fiindc` avea lucruri de spus sau, dac` nu avea de spus, [i-a dat seama imediat c` trebuie s` vorbeasc` mult, s` acopere adversarul mai curånd prin volum, decåt prin argumenta]ie [i sclipiri. Un jurnalist german de televiziune cu portofoliu de reportaje pe 75% din suprafa]a Lumii spunea c` nic`ieri, n nicio ]ar` n care a filmat, nu se vorbe[te atåt de prost ca n Romånia. Republica Moldova era comparativ o ]ar` n care „sincroanele“ (declara]iile TV) i-au ie[it neam]ului ceva mai urå]ele, provinciale, dar mai scurte [i pline de sens. Politicienii no[tri se repet` cumva [i atunci cånd emit idei noi, paradoxal, din cauza semi-abstrac]iunilor care le populeaz` sintaxa [i se combin` n acelea[i construc]ii de fraz` amorfe, gen „imaginea Romåniei n lume“, „planuri de viitor“, „lucru n echip`“ sau „eu nu v` mint“. Asta pentru c` politicienii tr`iesc n lumea comi]iilor, comitetelor, prim`riilor, prefecturilor, ministerelor, colectivelor, actelor normative. {i nu fac decåt s`-[i povesteasc` rudimentar existen]a „institu]ional`“, neglijånd faptul c` unei vie]i i mai trebuie ceva ca s` fie cu adev`rat o poveste. Aceast` existen]` de hårtie, tu[ [i paragrafe de lege predispune la o alt` pasiune a politicienilor romåni: discursul „pe puncte“. Politicianul romån are o idee, cum c` ar fi bine s` spun` ceva despre [coala pe care a renovat-o din banii prim`riei sau ai prefecturii (fiindc` nu chiar to]i fur` chiar tot n ]ara asta), [coal` la care nva]` copiii aleg`torilor. |n loc s` le vorbeasc` acestora despre b`nci noi, calculatoare, glastre cu flori, are imediat imaginea mental` a unui buget [i spune o cifr`, urmat` de cuvåntul „milioane“. „Investi]ie“, „buget“, „lucr`ri“, „antrepriz`“ vin imediat la rånd, n caden]` de mitralier`. Varianta senatorial` sau ministerial` a politicianului a f`cut acest traseu mental de zeci de ori, astfel ncåt senatorul sau ministrul va prezenta o list` interminabil`, na]ional`, de [coli, spitale, drumuri, poduri, fåntåni, cabluri [i altele, mai adesea la timpul viitor decåt la trecut. Lista caren]elor de discurs ar putea continua, dar risc`m o asem`nare ngrijor`toare cu ns`[i materia verbal` a politicienilor autohtoni. De aceea vom ncheia chiar cu viitorul. Fiindc` el, viitorul, a fost la råndul lui retrogradat n discursurile politice la un fel de prezent perpetuu. E foarte normal ca politicienii s` spun` [i ce au de gånd s` fac`. |ns` istoria care se repet` la noi ([i nu numai din patru-n patru ani, ci [i zi de zi) e lista de promisiuni, care culmineaz` - n discurs, [i nu n realitate - cu un soi de vis de aur indistinct. Cum trecem de la vorb` la fapt` [i de la fapt` la viitorul de aur e ceva ce vom afla, binen]eles, cåndva. |n viitor.
Recomandările noastre
