Vizita domnului Kissinger în sufrageria domnului Vîntu.
Ce caută Kissinger în România? Prima dată a venit la Bucureşti în 1969, însoţindu-l pe atât de hulitul preşedinte al SUA, Richard Nixon. Astăzi se reîntoarce, la vârsta de 84 de ani, răspunzând invitaţiei postului Realitatea TV, a cărui acţionar este miliardarul român Sorin Ovidiu Vîntu. Dacă priveşti România din această perspectivă istorică, nu poţi să nu constaţi că s-a schimbat ceva. De la întâlnirea cu un dictator care căuta protecţie americană în negocierile cu URSS, la un influent om de afaceri care încearcă să devină un jucător determinant în societatea românească. SOV a plătit 120.000 de dolari pentru o şuetă cu asul de treflă al Războiului Rece, astăzi ieşit la pensie. Kissinger nu mai are influenţă în politica americană, dar reprezintă o marcă, un simbol ce defineşte o epocă. Şi, din această cauză, domnul Vîntu a cumpărat privilegiul de sta de vorbă pe canapeaua comodă din propria sufragerie cu bătrânul politician atins de rugina Cortinei de Fier. Această vizită nu este decât o costisitoare operaţiune de marketing, menită să capteze atenţia mass-media şi să marcheze agenda publică a României la sfârşitul acestui an. Kissinger câştigă ceva bani, Sorin Ovidiu Vîntu, respectabilitate. Prin astfel de evenimente, miliardarul român vrea să se transforme din personajul negativ al tranziţiei într-unul pozitiv, o persoană care contribuie la promovarea României în reţelele internaţionale de putere. Fostul secretar de stat american a luat parte ieri la gala „Zece pentru România“, un eveniment organizat de Realitatea TV. De la sărutul din 2005 al lui Florin Piersic, aşezat pe chelia preşedintelui Băsescu, s-a ajuns la prezenţa megadiplomatului. Să mai spună cineva că emisiunile TV nu evoluează! Actuala vizită a lui Kissinger la Bucureşti nu are niciun impact dacă e să o comparăm cu prima. Acea întâlnire din 1969 dintre Nixon şi Ceauşescu a reprezentat aproape o lovitură de ciocan în tăcerea blocului comunist. În sfârşit, americanii veniseră. Opinia publică i-a dat şi mai mult credit dictatorului din Scorniceşti, după refuzul de a invada Praga în urmă cu un an. De fapt, sosirea preşedintelui american a reprezentat marele premiu pentru gestul de frondă faţă de URSS. Astăzi, într-o societate liberă, chiar şi războaiele nu mai sunt ce-au fost. Marii soldaţi, supravieţuitorii confruntării universale, joacă în spectacole de revistă pentru a-şi rotunji pensiile. Chiar şi eroii au probleme cu banii. Prinşi în vâltoarea marilor lupte, au uitat să joace la bursă, bazându-se întotdeauna pe puterea lor, despre care nu le-a spus nimeni că e trecătoare. Cred că morala acestei vizite e că avem vreo zece miliardari care, de azi înainte, vor putea cumpăra orice. Şi, cum vedem că se întâmplă, chiar şi respectabilitatea are preţuri promoţionale în această perioadă a anului. Kissinger a fost la Bucureşti pentru a ne da ultimul sărut al Războiului Rece. În schimb, a primit un frumos cadou de Crăciun şi o cafea în sufrageria domnului Vîntu. E mult, e puţin?
De acelaşi autor, citiţi şi blogul „Stockholm 330“, la www.evz.ro/isaila
Recomandările noastre
