Nu cred că societatea de consum a distrus magia Moşului.
Pe de o parte, l-a sărăcit, pe de alta, l-a îmbogăţit. Nebunia din supermarketuri mă scoate din minţi. Nu poţi transforma Crăciunul într-o goană nebună după cadouri şi cumpărături. Şi aici, noi purtăm toată vina. Ne dorim prea mult, luăm prea multe pentru copii, cheltuim nechibzuit pentru ca mai apoi să ne plângem că nu ne ajung banii.
Cred că neliniştea noastră face mai mult rău decât o campanie publicitară care foloseşte acest simbol.
Cred în Moş Crăciun pentru că a evoluat de-a lungul vremii. Dintr-un personaj ameninţător, creat să-i sperie şi să-i disciplineze pe copii, a devenit unul simpatic, prietenos şi aşteptat.
Cred în el pentru că e un personaj care s-a salvat. Mai cred şi pentru că în copilărie am fost minţit cu Moş Gerilă, iar în jurul bradului spuneam poezii patriotice. Acum, mă simt răzbunat. Chiar dacă tinde din ce în ce mai mult să devină un personaj comercial - dar ce nu e comercial în ziua de azi -, Moş Crăciun şi-a păstrat credinţa.
De fapt, în urmă cu 18 ani, la Revoluţie, am luat decizia să cred în el. Ce s-a întâmplat atunci a fost ca o minune. Una dureroasă, sângeroasă, una care ne-a făcut să suferim pe toţi, dar a fost o minune, pentru că ne-a redat speranţa. Şi de atunci, niciunul dintre noi nu a mai pierdut-o vreodată. Şi uite aşa, şontâc, şontâc, de la an la an, de la preşedinte la preşedinte, de la o corupţie la alta, am ajuns în Uniunea Europeană, iar viaţa de acum nu mai are nicio legătură cu ce se întâmpla înainte de ’89.
Da, ştiu, trăim într-o societate nedreaptă. Unii au prea mult, alţii n-au deloc. Sunt oameni bolnavi şi săraci. Autorităţile nu fac suficient şi fură. Dar ne rămâne speranţa. Avem zile bune şi zile proaste. Ne ducem viaţa de la un Crăciun la altul, ne întâlnim cu cei dragi, ne bucurăm, ne întristăm. Dar nu mai e ca înainte de ’89. Nu mai trăim în minciună, avem demnitate, avem mai multă încredere în noi şi începem să simţim faptul că urmaşii noştri vor avea mai multe şanse decât noi.
Şi pentru că tot cred în Moş Crăciun, mâine-seară n-o să dorm. O să stau la geam şi o să privesc luminile nopţii, aşteptându-l. O să mă rog şi o să-mi pun o dorinţă. Sunt sigur că o să se împlinească. De acelaşi autor, citiţi şi blogul „Stockholm 330“, la www.evz.ro/isaila
Recomandările noastre
