Emilian Isaila: "Dupa 17 ani avem o parlita de sosea, nici aia nu e gata, si o gramada de probleme".

Cum te simti atunci cand intri cu masina intr-un nor de fum? De fapt iti propusesei sa ajungi la mare, dar vacanta s-a incheiat abrupt pe Autostrada Soarelui.

Dupa 17 ani avem o parlita de sosea, nici aia nu e gata, si o gramada de probleme. Fiecare ministru al transporturilor se ocupa mai mult cu taiatul de panglici la inca un kilometru „realizat”.

E autostrada cu cele mai multe inaugurari. Suntem de ras. Nu avem o politica clara in privinta drumurilor. Mitrea nu a vrut taxe si bariere, Basescu voia taxa de drum, iar Orban a desfiintat-o. Oamenii au nevoie de drumuri, dar nu ca sa moara pe ele.

Zilele trecute, „New York Times” publica un articol despre noi modalitati de comunicare dintre „Centrul de administrare al autostrazilor” si cei aflati in trafic. Soferii americani primesc mai nou mesaje pe telefonul mobil despre blocaje, accidente, ceata, umezeala si fum.

Pe autostrazi sunt camere de luat vederi si traficul e monitorizat din elicoptere, iar asta se face din banii pe care soferii americani ii platesc ca sa foloseasca aceste drumuri rapide.

Problema nu e ca nu suntem in stare sa administram o fasie de asfalt de 200 de kilometri, problema e ca din cauza incompetentei si a haosului din domeniul transporturilor mor oameni. Dupa 17 ani nu am inteles ca lucrurile se fac intr-un singur fel.

Nu poti sa circuli fara sa platesti. Pentru a avea drumuri bune si sigure e nevoie de un plan coerent care sa fie pus in aplicare cu consecventa. Din pacate, rezolvarea problemei drumurilor dureaza mai mult de patru ani si niciun guvern nu are timp s-o faca. Ba, mai rau decat atat, fiecare partid care ajunge la putere vine cu constructorii lui de autostrazi care primesc bani pe ochi frumosi.

Si, tot asa, proiectul demarat de un guvern e stopat de urmatorul, iar pana se aranjeaza lucrurile trec cativa ani, incep din nou lucrarile, dar se schimba guvernul si asa se opresc din nou.

In acest ritm trebuie sa ne inarmam cu rabdare si speranta ca macar copiii nostri vor avea sansa de a  circula civilizat. Daca va trece prin cap sa renuntati la masina si sa mergeti cu trenul la mare trebuie sa uitati de aceasta posibilitate.

Lentoarea cu care inainteaza lucrarile la autostrazi inmultiti-o cu o suta si veti obtine viteza cu care se reface infrastructura de cale ferata. Distanta dintre Bucuresti si Constanta o faceti cu Rapidul in mai mult sase ore. Drum bun!

Cititi si blogul „Experimentul Budapesta”.