
Iradeaua din 1905 - aromânii recunoscuți. La 22 mai 1905, Sultanul Abdul Hamid al II-lea recunoștea dreptul de naționalitate pentru aromâni.
Sultanul Abdul Hamid al II-lea a fost considerat cam ultimul dintre sultanii reformatori de la finalul Imperiului Otoman.
Iradeaua din 22 mai 1905 - cine erau aromânii?
Iradeaua din 1905 a fost un act de reparație morală. Aromânii, meglenoromânii, istroromânii sunt latinofoni din Balcani care provin fie din macedonenii romanizați după cucerirea Macedoniei în 146 a.Hr., fie daco-romani din provinciile Dacia fondate la sudul Dunării de Aureliand după 275.
Cu timpul, grecii, bulgarii, slavii, deși cuceriți de otomani după secolul XIV, au încercat să-i asimileze. În Imperiul Bizantin, aromânii, numiți și vlahi au fost suficient de puternici să-l elimine pe împăratul Andronic Comnenul în 1185 și să creeze sub Petru și Asan, un stat vlaho-bulgar. În 1197, Ioniță Caloian (Ioanicius) trece la catolicism, primind recunoașterea domniei. Ulterior sub Ioan Asan al II-lea, s-a revenit la ortodoxie. Statul s-a bulgarizat, iar aromânii, macedoromânii, meglenoromânii, istroromânii, care locuiesc din Macedonia greacă până în Macedonia de Nord, Pind, Istria, Albania, Epir au rămas fără drepturi.
Otomanii aveau nevoie de ei întrucât erau păstori de seamă. Cu timpul, după 1774, macedoromânii migrează la nord de Dunăre, devenind mari proprietari și negustori: Orman, Michail, Dumba. Au fost în elita Vienei, Budapestei (Dumba, Gojdu).
Iradeaua din 22 mai 1905 - conținut
Iradeaua avea următorul conținut:
„Majestatea sa Imperială, sultanul, care în sentimentele sale de înaltă justiţie şi îngrijire părintească pentru popoarele sale, îşi întinde binefacerile şi favorurile sale asupra tuturor supuşilor săi credincioşi, fără deosebire de rasă, nici religiune, luând în consideraţie suplicele supuse, în timpul din urmă, la picioarele tronului imperial de către supuşii săi valahi, a binevoit să ordone că, în virtutea drepturilor civile, de care dânşii se bucură cu acelaşi titlu ca şi ceilalţi supuşi nemusulmani, comunităţile lor să desemneze pe muhtari (primari) conform cu regulamentele în vigoare; ca, după cum se practică pentru celelalte comunităţi, membrii valahi să fie deopotrivă admişi, după regulă, în consiliile administrative şi ca înlesniri să fie acordate de către autorităţile imperiale pentru profesori numiţi de către zisele comunităţi pentru inspectarea şcolilor şi îndeplinirea formalităţilor dictate de legile Imperiului pentru deschiderea noilor stabilimente şcolare.
Această ordonanţă imperială a fost comunicată departamentelor respective pentru executarea ei”
Împărțirea Macedoniei în 1913 a anulat efectele Iradelei
Războaiele balcanice din 1912-1913 care au dus la partajarea Macedoniei între Serbia, Bulgaria și Grecia au dus la anularea efectelor Iradelei. După 1913, grecii nu au mai prelungit dreptul de pășunat al aromânilor. Aceștia au emigrat masiv peste Balcani și Dunăre. România a primit Cadrilaterul prin Pacea de la București din 10 august 1913. România a încercat să îi aducă pe aromâni în Cadrilater în intervalul 1924-1928.
După ocuparea Cadrilaterului de către Bulgaria în 1940, mulți dintre ei s-au mutat în Dobrogea, mai ales în Tulcea, de unde bulgarii destul de numeroși au fost trimiși în Bulgaria prin schimbul reciproc de populație cu românii și aromânii evacuați din Cadrilater.
Macedonenii nu trebuie confundați cu acei „comitagii” care au fondat VMOK, „comitet de eliberare a Macedoniei” ce viza ca Macedonia să devină bulgărească în cea mai mare parte. Mai târziu din rândul acestor „comitagii” au fost recrutați activiști comuniști bulgari care au operat în România, uneori, contra intereselor României (Petre Borilă - Iordan Dragan Rusev, Boris Ștefanov etc).
Mussolini a dorit Principat Latin în Pind. De ce unii macedoromâni au aderat la Mișcarea Legionară?
După cucerirea Greciei în primăvara lui 1941, Germania, Italia și Bulgaria au împărțit teritoriul Greciei. Mussolini a dorit un Principat Latin în Pind ca un stat marionetă latinofon. Planurile însă au murit o dată cu el și cu înfrângerea naziștilor. Totuși, mulți macedoromâni au aderat la Mișcarea Legionară. Constantin Papanace, ideolog legionar sau Doru Belimace, membru al comandoului Nicadorilor care l-au asasinat pe IG Duca în 1933, erau macedoromâni.