Ion Iliescu. Sursa foto: Arhiva EVZ
Din cuprinsul articolului
Ion Iliescu a împlinit 95 de ani. Născut la data de 3 martie 1930, la Oltenița, fostul președinte a jucat un rol esențial în timpul, dar și după Revoluția din 1989. Numele său este legat și de controversatul dosar al Mineriadelor.
Ion Ilescu este urmărit penal de Parchetul General, alături de Petre Roman, fost premier, în Dosarul Mineriadei, cei doi fiind acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii.
Procurorii îi acuză că, în iunie 1990, „au lansat o politică de represiune împotriva populaţiei civile din capitală”, în urma căreia au fost ucise 4 persoane, au fost violate 2 persoane, s-a vătămat integritatea fizică şi/sau psihică a peste 1300 de persoane şi au fost persecutate prin lipsirea nelegală de libertate peste 1.200 de persoane.
Ce s-a întîmplat la mineriada din iunie 1990
Totul a început pe 22 aprilie 1990, când, în urma mitingului electoral organizat de PNŢCD în Piaţa Aviatorilor, manifestanţii anti-FSN și anti-Iliescu au ridicat o baricadă la Piașța Universității, luând hotărârea de a nu părăsi piaţa.
În zilele următoare, manifestaţia din Piaţa Universităţii ia amploare, organizându-se mitinguri de protest, la care participă studenţi, intelectuali, elevi, funcţionari, conduse de Asociaţia „21 Decembrie”, Alianţa Poporului, Grupul Independent pentru Democraţie şi Liga Studenţilor.
Se scandează „Libertate”, „Timişoara”, „Cinste lor, eroilor”, „Jos Iliescu”, „Jos nomenclatura”, „Jos comunismul”.
La 25 aprilie 1990, revendicările sunt concentrate într-o declaraţie a manifestanţilor, în care cereau scoaterea în afara legii, la fel ca şi partidele fasciste, a oricărui partid de tip comunist și înlăturarea din funcţiile de conducere a celor care au făcut parte din nomenclatura şi aparatul comunist între 1945-1989.
Protestatarii au devastat Capitala
La 20 mai 1990, au loc alegeri parlamentare şi prezidenţiale, primele de după evenimentele din decembrie 1989, care au fost câştigate de Ion Iliescu şi FSN.
La 7 iunie, câteva zeci de mii de oameni se aflau pe străzile Capitalei, în principal la Televiziune. Grupuri mari de demonstranţi antiguvernamentali continuau să înconjoare clădirea TV.
În centrul Capitalei au fost devastate magazine şi localuri publice. Sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne şi al S.R.I. sunt atacate şi se declanşează incendii.
Din datele furnizate de Ministerul Sănătăţii, până la ora 23.55 au fost spitalizate, în urma incidentelor care au avut loc în Bucureşti, 93 de persoane, din care 4 în stare gravă. S-au înregistrat 4 victime, două prin împuşcare.
MIneriada. Sursa foto: Arhiva EvZ
Apelul lui Ion Iliescu
Ion Iliescu, preşedintele ales al României, face un apel radiotelevizat.
„Ne adresăm tuturor cetăţenilor Capitalei, în numele democraţiei câştigate prin alegeri libere, să respingă, cu toată hotărârea, actele iresponsabile de violenţă şi să sprijine organele de ordine în restabilirea situaţiei de calm şi legalitate”.
Dimineaţa de 14 iunie este marcată de venirea, la ora 4,30 minute, a două garnituri cu mineri.
Aceștia au devastat sediile unor partide politice și ale unor organe de presă. A fost atacată Universitatea.
Ziarele şi revistele România liberă, Dreptatea, Expres, 22, Baricada, au fost atacate şi devastate.
Până la ora 6,00, în dimineaţa de 15 iunie, la unităţile sanitare din Capitală s-au prezentat, la camerele de gardă, un număr de 462 de persoane, acuzând diferite traumatisme survenite în timpul evenimentelor din zilele de 13-14 iunie.
După o scurtă discuţie pe care preşedintele Ion Iliescu a avut-o, în jurul orei 15,00, la Pavilionul Expoziţional din Piaţa Presei, cu liderii minerilor, şi în timpul căreia acesta le-a mulţumit pentru acţiunea lor, a început îmbarcarea minerilor în autobuze şi transportul lor spre Gara de Nord, unde, cu garnituri speciale de tren, vor părăsi Bucureştiul.
A intrat de tânăr în structurile comuniste
Ion Iliescu a absolvit Liceul Spiru Haret din București, în 1949, apoi a studiat la Institutul Politehnic București și Institutul Energetic al Universității din Moscova.
El a intrat în structurile aparatului de stat pe 19 august 1956, când a fost ales președinte al Comitetului de organizare a Asociațiilor Studențești, apoi al Consiliului (martie 1957).
În 1965, Ion Iliescu a devenit șef de secție la CC al PCR (1965), prim-secretar al CC al UTC.
Nicolae Ceaușescu l-a îndepărtat de funcțiile politice majore, iar Iliescu a devenit vice-președinte al Consiliului Județean Timiș între 1971 și 1974 și președinte al Consiliului Județean Iași (1974-1979).
În 1979, el a fost numit Președinte al Consiliului Național al Apelor. Pe 22 noiembrie 1984 a fost eliberat din funcția de membru al CC al PCR și dat afară din funcția de Președinte al Consiliului Național al Apelor, fiind numit director al Editurii Tehnice, funcție pe care a ocupat-o până în decembrie 1989.
A câștigat și alegerile din 2000
Necunoscut marelui public, Ion Iliescu va deveni „personajul central” al Revoluției din 1989, ajungând în fruntea Frontului Salvării Naționale, după câștigarea alegerilor prezidențiale din 1990.
După 2 ani, devine din nou liderul României și își menține fotoliul de la Cotroceni.
Este învins de Emil Constantinescu la alegerile din 1996, dar Ion Iliescu va reveni la Cotroceni după scrutinul din 2000, atunci când îl învinge în turul al 2-lea pe Corneliu Vadim Tudor.
În 2005 pierde alegerile interne din cadrul PSD, fost PDSR, în favoarea lui Mircea Geoană. Dar, un an mai târziu devine președinte de onoare al partidului. A fost și senator în perioadele 1996 - 2000 și 2004 - 2008.
