Pe 31 decembrie 1889, în ultima zi a anului, Ion Creangă se alătură lui Eminescu în veșnicie la doar 52 ani, uitat și ignorat.

Ion Creangă a murit în uitare, la 52 ani, pe 31 decembrie 1889.

Ieri s-au împlinit 134 ani de la moartea scriitorului care îi fascinează pe elevii claselor I-IV cu poveștile scrise de el, de la Capra cu trei iezi și Harap Alb la Punguța cu doi bani și Ursul păcălit de vulpe.

Ion Creangă era grav bolnav

La câteva luni după moartea lui Mihai Eminescu, cel mai bun prieten al său (d. 15 iunie 1889), Ion Creangă era încă în depresie. Era bolnav de epilepsie, avea stări de amețeală și cădea din picioare. Își luase concedii medicale de câteva luni, apoi un an pentru a merge la băile de la Slănic. Era supraponderal, mânca în exces și consuma alcool, deci nu se sinchisea cu slăbitul în ciuda recomandărilor medicilor.

Făcuse și infarct, încât că ziarele vremii îi făcuseră necrologul.

„Dacă atâta era să-mi fie toată jelania după moarte, îmi pare bine că n-am murit încă-şi deie Dumnezeu să mor când m-or găsi oameni cărora să le pese ceva mai puţin de unul ca mine”, aşa a reacţionat scriitorul la ştirile cu privire la decesul său.

Ion Creangă a murit în obscuritate

Scriitorul, retras în bojdeuca sa, anticipase că va muri și că nu va apuca să scrie anecdota cu moș Haralambi și încă două-trei lucrări.  Pe 31 decembrie 1889, la prânz, când ploua și era strat înalt de zăpadă, aflat în tutungeria din strada Goliei 51, la fratele său Zahei, Creangă a făcut atac de apoplexie și s-a prăbușit. Murise pe loc, în obscuritate, când atenția oamenilor era către sărbătoarea Sfântului Vasile cel Mare.

Primarul Vasile Pogor i-a făcut loc de veci și a răspândit invitație la înmormântarea sa, care a avut loc marți, pe 2 ianuarie, la ora 13, în cimitirul Eternitatea din Iași.  Pe drum, când era transportat cu dricul tras de cai, unul dintre purtătorii năsăliei a alunecat, iar trupul lui Creangă a fost aruncat afară din coșciug, rostogolindu-se prin zăpadă topită din vale. „Ioane, nici acum nu ai stare!”. Nu au asistat prea mulți din cauza gerului, dar au venit învățători, elevi, studenți, inclusiv Nicolae Iorga, Artur Savri, Ioan Păun Pincio și Eduard Gruber.

Veșnica sa fie pomenirea lui și amintirea lui din neam în neam!”, scrie Florin Țuscanu, citat de Știripesurse.

Hans Christian Andersen, omologul danez al lui Creangă,  a avut parte de funeralii naționale

Hans Christian Andersen (1805 – 1875)  a devenit cunoscut pentru basmele scrise de el, precum „Hainele noi ale împăratului ”, „ Mica sirenă ”, „ Privighetoarea ”, „ Crăiasa Zăpezii ”, „ Rățușca cea urâtă ”, „ Fetița cu chibrituri ” etc. , care au fost traduse în peste 125 de limbi.

La momentul morții sale, Andersen era venerat la nivel internațional, iar guvernul danez i-a plătit o bursă anuală pentru că este o „comoară națională”, având o statue dedicată încă din timpul vieții.  Patronul său era însuși regele Danemarcei, Christian al IX-lea. Datorită poveștilor lui Andersen, fiica sa, Maria Feodorovna, s-a măritat cu țarul Alexandru al III-lea al Rusiei.

Dan Negru, prezentatorul cunoscut pentru emisiunile de revelion și cultură generală la Antena 1, a vizitat Copenhaga, de unde a transmis video cu statuia scriitorului:  „înainte să moară, a avut o discuție cu regele Danemarcei (și cu un compozitor): Majestate, la funeraliile mele vor veni mulți copii datorită poveștilor pe care le-am scris și vă rog ca muzica pe care o va interpreta fanfara să țină pasul, să țină ritmul cu pașii  copiilor, pașilor lor mici”.