Ioan Clămparu a ratat ultima șansă de a convinge instanțele de judecată din România că acuzațiile care i s-au adus sunt nefondate.

Curtea de Apel (CA) Alba Iulia a respins, miercuri, contestaţia depusă de Ioan Clămparu, considerat unul dintre cei mai periculoşi traficanţi de fiinţe umane, împotriva deciziei Tribunalului Alba prin care a fost condamnat, în septembrie, la 25 de ani de închisoare şi o amendă de 50.000 de lei, în urma contopirii pedepselor aplicate acestuia în trei ţări - România, Spania şi Italia, notează Agerpres. 

"Instanţa a respins miercuri contestaţia depusă de Ioan Clămparu, decizia fiind definitivă", a declarat, pentru AGERPRES, purtătorul de cuvânt al CA Alba Iulia, Cosmin Muntean. 

Clămparu, care s-a predat autorităţilor din Spania în 2011 şi este încarcerat la Penitenciarul Aiud de peste un an, a formulat o cerere de modificare a pedepsei, luată în discuţie la Tribunalul Alba. 

Instanţa din Alba a constatat că acesta a fost condamnat în iulie 2014 de Tribunalul Sibiu la 11 ani şi 8 luni de închisoare, pedeapsă pe care a descontopit-o în componentele ei individuale, şi, de asemenea, că acestuia i-a fost aplicată o pedeapsă de 20 de ani de închisoare pronunţată într-un dosar din Spania. 

În timpul procesului, instanţa a solicitat clarificarea situaţiei juridice a lui Ioan Clămparu cu referire la o condamnare aplicată de organele judiciare italiene. S-a constatat astfel că pe numele lui mai exista o condamnare, din 2008, dată de o instanţă din Milano, de 18 ani de închisoare şi o amendă de 45.000 de euro. 

Tribunalul Alba a constatat că infracţiunile pentru care lui Clămparu i-au fost aplicate cele trei pedepse sunt concurente, fiind săvârşite mai înainte de a se fi pronunţat o condamnare definitivă pentru vreuna din ele. În consecinţă, a contopit cele trei pedepse aplicate în cele trei ţări şi îi aplică acestuia o pedeapsă de 20 de ani de închisoare, pe care a majorat-o la 25 de ani de închisoare, la care se adaugă o amendă în valoare de 50.000 de lei. 

Instanţa a emis un nou mandat de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a hotărârii. 

Clămparu s-a predat autorităţilor din Spania în toamna lui 2011, Audienţa Naţională spaniolă decizând atunci închiderea românului, pe numele căruia fuseseră emise ordine europene de căutare şi arestare pentru acuzaţiile de exploatare sexuală în Spania şi România, informează Agerpres. 

În februarie 2012, Ioan Clămparu a fost condamnat, într-o primă fază, de instanţa locală din Madrid, la 30 de ani de închisoare pentru că a obligat mai multe femei să se prostitueze. Ulterior, a primit 20 de ani de închisoare, pentru constituire a unui grup infracţional organizat, trafic de persoane, trafic de minori şi întreruperea cursului sarcinii, sentinţă recunoscută de Curtea de Apel Bacău, care a dispus transferarea în România a acestuia pentru executarea pedepsei. 

Anchetatorii au susţinut că reţeaua pe care Clămparu a iniţiat-o a avut ca model modul de acţiune, regulile şi pedepsele utilizate în cadrul Camorrei italiene. Clămparu i-a cunoscut pe ceilalţi membri ai bandei, condamnaţi între timp şi ei la închisoare, în penitenciarul de la Aiud, unde executa o pedeapsă pentru omor. El a fost eliberat condiţionat în 1999, după executarea a două treimi din pedeapsa de 15 ani. 

Potrivit procurorilor, pe relaţia România-Spania a acţionat, din 2001, o reţea de trafic internaţional de persoane, cu ramificaţii în mai multe judeţe din ţară: Sibiu, Prahova şi Neamţ. Reţeaua era structurată într-o manieră piramidală, fiind condusă, potrivit anchetatorilor, de Ioan Clămparu, zis ''Cap de porc''. 

Conform rechizitoriului, existau segmente distincte ale reţelei care se ocupau de recrutarea sau racolarea victimelor, de obţinerea documentelor de călătorie şi transportul fetelor până în Spania, unde tinerele erau preluate de alţi membri ai reţelei şi obligate să practice prostituţia. Principala zonă de acţiune a reţelei era 'Casa de Campo' din Madrid, un parc imens, în care, în fiecare noapte, erau obligate să practice prostituţia de către membrii grupării un număr de 120-150 de românce, supravegheate de proxeneţi. Fetele erau obligate să se prostitueze numai cu cetăţeni spanioli şi nu aveau voie să vorbească una cu cealaltă despre adevărata lor identitate. Multe dintre fete au reuşit cu timpul să fugă, unele chiar cu ajutorul unor clienţi, şi au depus mărturie împotriva racolatorilor şi proxeneţilor.