De cum incepea sa se incalzeasca si adia un aer de primavara in Bucuresti toata lumea se ducea la padure sau la sosea cum i se mai spunea. De obicei mergeam in martie si intotdeauna intr-o duminica cand avea toata lumea o zi libera. Drumul pana la padurea Baneasa nu era lung, dat fiind ca noi stateam in partea de nord a orasului. La intrarea in padurea Baneasa era un mic restaurant, in care se puteau consuma mititei si bere. Aceasta traditie se poate intalni si acum la sarbatorile campenesti romanesti care se organizeaza cu diferite ocazii in Canada.

Parintii mei stiau toata padurea si ne erau ghizi. In trecut, padurea Baneasa facea parte dintr-o padure mai mare (codrul Vlasiei), dar agricultura intensiva a redus-o din ce in ce mai mult. Noi ne bucuram primavara pentru ca apareau florile. Pamantul reavan se albea de ghiocei, se albastrea de viorele si se" invioleta" de toporasi.

Apareau de asemenea si urzicile. Erau mici (stiti ca pot ajunge pana la briul omului cand sunt mature) si se spunea ca daca le culegi cu mana goala piscaturile lor sunt bune la reumatism. Stiu doar ca te dureau mainile tare rau si nu stiu, zau, daca merita sa nu mai ai reumatism. Urzicile faceau parte din asa numita "cura de primavara". Mama le gatea cu usturoi, putina faina si tragea si o mamaliguta pe langa ele.

Ulterior, in Canada am aflat ca aici se pune mare pret pe asa numita "dezintoxicare a organismului" dupa ce se iese din iarna. Acelasi lucru se practica si la noi in Bucuresti fara sa i se spuna pe nume. In Canada se recomanda ca la iesirea din fiecare sezon sa se practice o dezintoxicare a ficatului si pe motivul ca mancarea canadiana contine chimicale. Ei recomanda aici un post de sucuri naturale pe care vi le puteti face singuri acasa, luand fructe si trecindu-le prin masina de facut sucuri (juicer).

Din "cura de primavara" bucuresteana faceau parte si untisorul si papadia (dandelion), pe care noi nu le culegeam, dat fiind ca erau "amare", dar aceasta le conferea numele de "vindecatori ai ficatului".

Emigrand in Canada am tot frecventat bibliotecile, curioasa de a afla cat mai multe despre aceasta tara. Acolo era facuta o reclama la festivalul siropului de artar de la Kortright Conservation Area. Cum era iarna, a trebuit sa astept pana in martie ca sa vizitez acest centru. Se afla la Pine Valey cu Rutherford Road.

In Canada, totul este facut de multe ori in scop educativ. In centrul acestui parc imens este o cladire in care se pot viziona filme educative, cumpara sirop de artar sau carti despre acest obicei pur canadian.

Intr-una din vizitele la acest centru era o femeie care spunea povestea siropului de artar. Intr-o coaja de copac un copil indian a adus tatalui sau apa de la copac ca sa fiarba o bucata de carne, care dupa fierberea alaturi de o piatra incinsa (cuptorul de alta data) a dus ca bucata de carne sa fie dulce. Legenda spune ca asa a inceput sa se colecteze "apa dulce" a copacului.

Padurea se intinde pe coline. Nu este la ses ca padurea Baneasa. In vale, curge Humber River, care face un mic lac de acumulare. Pe drumul "Maple Syrup-Way" poti vedea cum se facea prelucrarea pe vremea colonistilor si cum se face acum, modern.

In trecut, se gaurea coaja copacului si seva care se scurgea era adunata in galeti care se colectau intr-un ceaun in care se fierbea lichidul pana ce, din 40 de galeti de seva, iesea o galeata de sirop. Femei imbracate in costume de epoca fierbeau viata copacului si faceau ca noi sa inmugurim si sa inflorim inauntru, furind din sufletul artarului.

Siropul de artar este calitativ mai bun ca mierea. Nu toti artarii pot insa dona "sangele" lor, ci numai artarul de sirop, care toamna ne inveseleste cu rosul lui purpuriu si a dat de asemeni culoare steagului canadian.

Mai departe, pe drumeag, era un cazan industrial unde se fierbea seva in stil modern. Acolo am aflat ca siropul se obtine numai daca zile caldurose sunt urmate de nopti cu temperatura sub O grade Celsius (un fel de zilele babelor din Romania).

In schimb, in aceasta padure nu erau flori. Trebuia sa astepti pana in aprilie si uneori pana in mai ca sa apara vestitul trilium, "un ghiocel" de Ontario, si care ar putea fi numit "crinul cu trei petale". Iar pasarile apareau odata cu florile. Poti admira primavara cardinalul rosu (red cardinal), gaita albastra (blue jay), chick-a-dee-dee.

Cantecele lor sunt cantece de primavara, in care cheama pe fetele pasari la joc si pe baieti pasari la tranta. Si sunt inca alte lucruri frumoase pe care le are aceasta scoala in natura si daca sunteti curiosi duceti-va si vizitati acest loc minunat.

Adresa este: la nord de Toronto, la 9550 Pine Valley Drive, la 1km nord de Rutherford Road si 1 km sud de Major

Mackenzie Drive. Pana Valley Drive este la 3km vest de Highway 400.

Articol preluat din ziarul Observatorul Autor, Dana Mateescu