Evenimentul Zilei > Actualitate > In cautarea surorii pierdute
In cautarea surorii pierdute

In cautarea surorii pierdute

Ignorat la Bucuresti, dar sprijinit de Tokio, fratele Doinei Bumbea a aflat povestea surorii sale abia dupa 30 de ani.

In ‘78, cand sora sa a disparut subit, Gabriel avea doar 10 ani. Prea mic fiind, nu a inteles mare lucru din agitatia in care ii traia familia si nici din gandurile negre ce-i bantuiau parintii si fratele mai mare.

Lupta insa intens cu emotia nelinistilor de copil care asteapta in zadar sa i se dea ceea ce ii e mai drag. In copilarie, dorul de sora sa – care-i fusese ca o mama – nu a facut decat sa creasca.

Ulterior, adolescent fiind, a asistat neputincios la cel mai emotionant ritual din viata lui: o slujba de ingropaciune, oficiata la Craiova, de parinti si rude indoliate.

In acel an, 1984, pentru apropiatii neconsolati, Doina Bumbea s-a stins „oficial” din viata. De sase ani, femeia nu daduse niciun semn. Ar fi implinit atunci 34 de ani.

De la acel ultim episod, s-au scurs doua decenii. Intre timp, Gabriel s-a facut mare. Are 39 de ani si e casatorit. Din copilarie, cele mai pregnante amintiri i s-au pastrat sub forma unor flash-uri disparate, culese din varii ipostaze, alaturi de sora lui mai mare.

Ignoranta Bucurestiului…

Dupa aproape trei decenii de la disparitia Doinei si o resemnare exersata indelung, craioveanul Gabriel Bumbea a luat lumea la picior si a aflat un adevar pe care nimeni nu si l-a inchipuit.

Doina Bumbea nu murise nici imediat dupa disparitie, in ‘78, nici in 1984, ci abia in ‘97. Incepuse chiar o viata noua, dar chinuita, traita in Coreea comunista, unde si-a si gasit sfarsitul.

In Epoca de Aur, ajutorul autoritatilor de la Bucuresti s-a concretizat, simplu, intr-o inactiune conforma cu politica de stat a vremii: indiferenta, urmata de indiferenta si iar indiferenta fata de nevoile umilului individ.

Dupa 2005, dupa aparitia informatiilor si confirmarea lor de surse care au cunoscut-o pe romanca, la Bucuresti cazul a fost tratat cu minima atentie si de regimul democratic: una ale carei rezultate tind numai si numai in directia „zero”. „Din pacate, nici un oficial de la noi nu a avut curiozitatea sa ne intrebe despre ce e vorba”, sustine astazi fratele romancei.

 …Si atentia Tokio-ului

Si totusi, pentru detectivul de ocazie Gabriel Bumbea ajutorul a venit din Asia. Din Japonia, unde povestea rapirilor s-a impus ca un dosar prioritar al politicii externe. Preluata de presa nipona, drama familiei Bumbea a fost intr-atat de popularizata, incat cancelaria de la Tokio a reactionat prin seful guvernului, Shinzo Abe.

In timp ce MAE roman „lua act” de refuzul nord-coreenilor de a da detalii, Gabriel Bumbea a fost „pus” pe avion de japonezi si „transferat” la Tokio. Operatiunea a fost orchestrata de doua ONG-uri influente, care militeaza pentru elucidarea rapirilor regizate de Phenian.

Dupa o intalnire de gradul trei cu Charles Jenkins si Hitomi Soga – cei mai apropiati prieteni ai Doinei in captivitate – a urmat si apogeul: doua intrevederi, cu premierul Shinzo Abe si cu ministrul de externe, Taro Aso. Plus o invitatie la Conferinta anuala a familiilor victimelor rapirilor in capitala nipona.

„Situatia e cunoscuta in Japonia si la ONU”

Acolo, in fata a 2.000 de persoane, si instalat intre familiile unei sud-coreence si a unei thailandeze, captive inca la Phenian, romanul Gabriel Bumbea si-a caracterizat succint periplul japonez: „E o calatorie care mi-a adus nenumarate tristeti si o mare bucurie”. Intre resemnarea de aproape trei decenii si informatiile privind soarta propriei surori, singur, si-a facut loc socul.

La stanga sa, primul-ministru deconspira tactica pentru solutionarea dosarului nord-coreean: internationalizarea scandalului: „M-am intalnit cu 40 de lideri din lume. Le-am prezentat problema si le-am expus cat de complexa si de importanta este chestiunea rapirilor pentru noi”, sustinea primul-ministru nipon.

„Acum situatia este cunoscuta in Japonia, in lumea intreaga si la ONU”, a adaugat a doua zi ministrul de externe. Gabriel Bumbea e astazi optimist. „Probabil ca nimic nu e imposibil”, decreta acesta zilele trecute. 


La Ambasada Romaniei

„Am discutat asa, nimic concret”

Ajuns in Japonia, Gabriel Bumbea a „aterizat” si in curtea ambasadei romane de la Tokio. In biroul-”sala de asteptare” de la parterul cladirii, „specificul” romanesc sare in ochi printr-o fata de masa, rosie, genul artefact de Muzeul Satului.

Aici, secretarul II al asezamantului diplomatic, Alin Ivanov, are misiunea ingrata sa ma retina la o cafea. Nu are chef de vorba, dar meseria cere sacrificii.

Tocmai reusise sa ma „extraga” dintr-un grup care urca scarile spre biroul sefului ambasadei. Aflasem intre timp ca nu aveam loc la discutie. Dupa 20 de minute de dialog reciproc indiferent, secretarul Ivanov e anuntat ca „domnul ambasador il primeste si pe domnul ziarist”.

Aici, intrevederea dintre Gabriel Bumbea si ambasadorul Aurel Neagu se poarta insa in termenii stricti ai formei fara fond. Cliseele – „problema e complexa…”, „trebuie sa urmarim…” – livrate de discursul diplomatului alterneaza cu povestile nemuritoare despre viata, copii si carti. In final, concluzia: „Am discutat, asa, nimic concret”, trage linie fratele Doinei Bumbea. 


Greu si la ei

 

La inceput a fost indiferenta

In Japonia, sensibilitatea autoritatilor privind rapirea cetatenilor niponi de agenti nord-coreeni nu a fost la fel de mare si in trecut. Presiunea strazii a facut insa ca presiunea politica a Tokio-ului asupra Phenianului sa creasca de la an la an. „Cand a fost prezentat pentru prima oara cazul, opinia publica si guvernul au ramas indiferenti.

O perioada tragediile au fost ignorate chiar si de o mare parte a populatiei. Dar am iesit pe strazi, si suportul popular si politic au devenit tot mai mari. S-a ajuns, in final, la ceea ce se intampla astazi”, povesteste domnul Kitadate, un militant in varsta si un obisnuit al primelor mitinguri organizate de rudele rapitilor.

Omul marturiseste ca a urmarit Revolutia romana in direct, la televizorul sau de acasa. „Extraordinar! Sa vezi cum un dictator cade ciuruit de gloante e extraordinar!”, puncteaza japonezul, inca marcat de soarta harazita ceausestilor in decembrie ‘89.


Cronologie

Evolutia cazului „Doina Bumbea”

2 decembrie 2005 – EVZ mentioneaza existenta cazului „Doina”.

20 martie 2007 – Cu ajutorul familiei sale din Craiova, aceasta este identificata drept Doina Bumbea, o pictorita plecata in Italia si disparuta in timpul unei calatorii spre Japonia. MAE recunoaste ca lamuririle solicitate Coreei de Nord sunt ignorate.

21 martie 2007 – Presa asiatica isi trimite reporterii in Romania.

5 aprilie 2007 – Familia Bumbea e vizitata de mai multit oficiali niponi.

7 aprilie 2007 – Un secretar de stat al MAE se intalneste cu acestia.

21, 22, 23 aprilie 2007 – Fratele romancei e primit, in Japonia, de fostul vecin si prieten al surorii sale, Charles Jenkins, premierul Shinzo Abe si ministrul de externe, Taro Aso.

30 aprilie 2007 – EVZ reconstituie viata din captivitate a Doinei Bumbea.

1 mai 2007 – EVZ publica, in exclusivitate, un interviu cu Charles Jenkins.

Cititi si Dosar EVZ – Rapirea din Coreea

 

Publicat in categoriile: Actualitate
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News