Directorul Serviciul de Pază şi Protecţie, Lucian Pahonţu, arată că ardelenii sunt mult mai calmi atunci când se întâlnesc cu demnitarii români.

Directorul SPP, Lucian Pahonţu, vorbeşte despre reţeaua pe care Cătălin Voicu o avea în interiorul acestui serviciu şi despre modul în care în 2006 a destructurat sistemul pe care acesta îl construise.

EVZ: După 20 de ani de la înfiinţarea SPP, care este cel mai bun lucru şi care este cel mai rău lucru care s-au întâmplat în acest serviciu? Lucian Pahonţu: În primul rând, SPP este un serviciu recunoscut pe plan mondial, cu mulţi profesionişti. Un lucru important este că reuşim să păstrăm echidistanţa politică. De menţionat mai este echipa pe care am format-o, deoarece resursa umană este cea mai de preţ bogăţie a serviciului.

Dovadă este modul în care am reuşit să gestionăm două evenimente importante pentru România: Summitul NATO şi cel al Francofoniei. Am înfiinţat Centrul de Excelenţă, în care sunt pregătiţi ofiţerii pe care ONU îi recrutează din întreaga lume. Finanţarea este integral asigurată de ONU.

Am văzut că vă antrenaţi cu Secret Service. Da, şi nu numai cu ei. Suntem recunoscuţi prin ceea ce colegii noştri au făcut în teatrele de operaţiuni.

Unde au fost în misiuni în străinătate? O misiune în Afganistan şi două în Sudan, la Darfur şi Khartoum.

Sunt şi lucruri rele care s-au petrecut în istoria serviciului? Procedurile de recrutare a personalului. În SPP, selecţia nu era făcută după standardele serviciilor de protecţie şi pază.

Ce v-aţi dori în viitor? Dezvoltarea parteneriatelor strategice cu omologii, tehnici şi proceduri noi de contracarare a ameninţărilor, un sediu adecvat şi redenumirea serviciului in Serviciul Român de Protectie şi Pază. Creşterea încrederii societăţii în serviciul nostru, că suntem într-adevăr o instituţie performantă.

În 2006 au plecat 160 de oameni Toată lumea se gândeşte la Cătălin Voicu. Cum a reuşit acest personaj să evolueze în SPP? Cei care m-au condamnat în 2006, când am reorganizat serviciul, acum probabil că îmi dau dreptate. A trebuit să transformăm un serviciu care avea 55% din efective în partea operativă şi 45% în cea neoperativă.

A doua problemă a fost calitatea oamenilor. Printre primele lucruri pe care le-am realizat în serviciu a fost de a configura profilul fiecărui specialist din SPP. Sunt câteva diferenţe: luptătorul de protecţie nu are aceleaşi capacităţi şi abilităţi psihice cu cel de la pază, acesta are alte calităţi decât cel de la controlul tehnic, diferite de ofiţerii care lucreză la trasee.

De exemplu, pe ofiţerul de control pirotehnic îl pregătim pe specialitatea lui la Academia Tehnică Militară. Ofiţerul de protecţie, care trebuie să aibă, pe lângă capacităţi fizice şi intelectuale deosebite, o pregătire juridică adecvată, este specializat în instituţiile de învăţământ ale MAI şi ale Ministerului Apărării. Am compensat partea de pregătire teoretică cu cea de pregătire tactică şi analiză operativă.

Câţi oameni aveţi acum în partea administrativă şi câţi în partea operativă? Am ajuns la 80% operativ şi 20% parte neoperativă.

Să revenim la cazul Cătălin Voicu. Putem spune că şi-a dezvoltat o reţea pe vremea când lucra în SPP? Vreau să dau un răspuns simplu. A fost unul dintre motivele pentru care, în 2006, am cerut reorganizarea serviciului.

Câţi oameni au plecat în 2006 din SPP? În jur de 160. O parte au plecat pentru că aveau vârsta de pensionare, alţii pentru că nu aveau studii corespunzătoare gradului, iar alţii pentru că nu aveau diplomele valabile.

Câţi dintre aceştia putem spune că erau în reţeaua „Voicu”? Reţeaua „Voicu” înseamnă un sistem mai mare pe care îl putem analiza din punct de vedere al nevoilor pe care el le avea. Acesta era un fel de cumul de persoane care acţionau la comandă. Ce pot spune e că reţeaua nu mai avea capete de pod în interiorul serviciului de multă vreme.

SPP a fost acuzat că face poliţie politică. Au fost două acuzaţii. Una că am înregistrat în Palatul Parlamentului o discuţie de după o şedinţă a unei comisii de anchetă, iar cealaltă că am desfăşura o activitate ilegală.

Imediat am solicitat să fim audiaţi la comisiile de apărare ale parlamentului. Acolo am explicat în detaliu că nu suntem implicaţi, că nu avem nici tehnica, nici resursa umană specializată pentru asemenea activităţi.

Aş vrea să subliniez faptul că SPP nu este un serviciu de informaţii. Este un serviciu de protecţie care lucrează şi cu informaţii.

Câţi oameni aveţi? Câţi este nevoie. Problema este că în SPP se lucrează undeva la 200-240 de ore, nicidecum 176, cât munceşte un om obişnuit.

„Reţeaua «Voicu» înseamnă un sistem mai mare pe care îl putem analiza din punct de vedere al nevoilor pe care le avea. Ce pot spune e că reţeaua nu mai avea capete de pod în interiorul serviciului de multă vreme.“ LUCIAN PAHONŢU, Directorul SPP

REGIONALISME

„În Moldova sau Oltenia, lumea e mai agitată”

Aţi avut probleme cu protecţia demnitarilor? Au fost şi situaţii complexe, pe care le-am gestionat. Pe regiuni istorice, dacă mergem în Ardeal şi ştim că lucrurile sunt în ordine, măsurile sunt mai puţin la vedere, pentru că lumea e mai deschisă, reacţionează mai elegant. Şi ce au de spus, bune sau rele, le spun mai decent. Pe când în Moldova sau Oltenia, lumea e mai agitată, mai ales lucrurile rele le spun punând mâna pe demnitar.

În Ardeal, folosim un dispozitiv cu 60% mai mic. Când mergem la Sfânta Parascheva, acolo ştiu că nu este o problemă de securitate, pentru că lumea vine la o manifestare religioasă, dar toate bătrânele vor să pună mâna, să tragă, să îl atingă pe demnitar.

Mai este problema celor care atunci când ajung în faţa unui demnitar au două reacţii: una de explozie, să-l ia în braţe sau să-l strângă hotărât de mână.

Tentative de asasinat? Nu. Există numai vulnerabilitatea bolnavilor psihici, care reacţionează spontan, necontrolat.

Aveţi probleme cu demnitarii pe care-i protejaţi? Întotdeauna ne-au ascultat. Trebuie să fim abili, să le spunem lucrurile aşa cum sunt şi să le arătăm partea în care şansa de a fi protejaţi scade cu 70%, 80%.

Acum câţiva ani aţi vorbit despre problemele generate de mediul pe care-l frecventa Elena Băsescu. Era anul 2006. Lucrurile s-au schimbat radical. A înţeles că are o poziţie. Noi trebuie să gândim un dispozitiv pentru fiecare moment, să analizăm măsurile de securitate, să le prezentăm şi să spunem: „Dacă facem lucrul acesta, riscurile sunt acestea din punct de vedere al securităţii şi acestea din punct de vedere al imaginii”.

Pe mine mă interesează riscurile de securitate. Important este că demnitarii au înţeles că serviciul îşi face treaba şi nu joacă la două, trei, şase capete.

Traian Băsescu a făcut un accident, Tăriceanu a căzut de pe motocicletă. Le recomandaţi să conducă sau încercaţi să-i împiedicaţi? N-aş vorbi de condus. Întotdeauna, pentru fiecare moment avem creat acest dispozitiv. Atunci când lucrurile trec peste 50% probleme de protecţie, le discutăm cu demnitarul. Adică, să fim mai exacţi. Am realizat un dispozitiv. După analiza acestuia şi a măsurilor luate, discutăm cu demnitarul şi-i spunem că dacă facem aşa, lucrurile vor ieşi bine sau vor ieşi prost, iar securitatea dv. va fi grav pusă în pericol.

GEOANĂ LA MOSCOVA

„Sunt convins că a respectat procedurile”

Mircea Geoană s-a plâns că cei care îl protejează de la SPP au fost cei care au făcut publică informaţia că el a plecat la Moscova. Exclus. Pentru că dânsul a plecat printr-un aeroport unde existau oameni, existau filtre etc.

Înţeleg că nu a trecut prin acele filtre domnul Geoană. Nu ştiu. Ceea ce ştiu ştiu şi eu din media. A plecat de pe un aeroport din România şi trebuia să respecte, şi sunt convins că a respectat, toate procedurile, toate regulile. Şi acolo s-a întâlnit cu diferiţi cetăţeni din România.

Aţi primit sarcina de a coordona asistenţa medicală a demnitarilor. Toate serviciile de protecţie din lumea asta au şi atributul acesta pentru că stau în permanenţă cu demnitarul. Nu eu stabilesc diagnosticul, nu eu spun că trebuie sau nu trebuie făcut din punct de vedere medical.

Sarcina serviciului, atunci când apar asemenea probleme, este de a creea imediat cadrul legal, pe diferite niveluri, de a chema o comisie naţională, de a face din punct de vedere medical toate verificările, toate testele, iar comisia medicală să decidă dacă trebuie operat, nu trebuie operat, trebuie acţionat într-un mod sau altul, îl putem opera în România sau în alt colţ al lumii etc.

Preşedintele ar putea fi în situaţia să se opereze, din nou, la Viena? Nu este cazul. Vorbim despre o situaţie ipotetică. Nu eu decid asta. Dacă îmi va spune comisia de medici „putem să îl operăm în România şi şansele sunt de 85%”, sau „îl putem opera în Germania şi şansele sunt de 90%”, ori „îl putem opera în Spania, iar şansele sunt de 100%”. Atunci mergem acolo unde sunt 100%.

Colegii mei din cadrul Departamentului medical al SPP verifică dacă sunt respectate normele de igienă, dacă medicamentele sunt sigilate, dacă sala este pregătită, iar cei de la logistică verifică dacă sunt probleme de electricitate, de apă.

Controverse legate de viitorul sediu al SPP? Preţul este cel stabilit în licitaţie. Din trei în trei luni se face o analiză economică pe lucrările efectuate. De exemplu, în septembrie, pe lucrările care s-au făcut până atunci, preţul a scăzut.

În decembrie, la o nouă analiză, acesta a crescut puţin. Preţul final al execuţiei rămâne acelaşi. Nevoia de a avea un nou sediu a venit în urma numeroaselor documente pe care le-am primit de la Senat şi de la Camera Deputaţilor, de evacuare a SPP-ului din Palatul Parlamentului.