În timpul crizei imigranților din 2015 și 2016, publicațiile germane au dus o campanie grosolană de dezinformare și propagandă.

Un articol incendiar al lui Giampaolo Rossi în Il Giornale.

Mincinoșii din redacții

Acesta este un act de acuzație fără precedent la adresa presei germane: în plină criză a imigrației, între 2015 și 2016, principalele ziare din Germania au falsificat în mod deliberat realitatea, publicând o informație unilaterală și golită de orice privire critică la adresa fenomenului, îmbrățișând exclusiv punctul de vedere al Angelei Merkel, al guvernului ei și al elitelor politice și economice care doreau să impună opiniei publice „cultura primirii fără discriminare”.

Acuzația nu vine de din partea obșnuiților polemiști reacționari, a bloggerilor fără scrupule sau a xenofobilor care servesc drept pretext pentru a împiedica orice opoziție la adresa delirului multiculturalismului ideologic.

Nu. Acuzația vine de această dată din partea unui studiu al Fundației Otto Brenner, realizat de o echipă de cercetători de la Universitatea din Leipzig și de la Haburg Media School, cercetare coordonată de către profesorul Michael Haller. Titlul acesteia: „Criza refugiaților în presă”. Este studiul cel mai complet și mai elaborat metodologic realizat pe această temă.

Un studiu răvășitor

Autorii cercetării au studiat peste 30.000 de articole din principalele ziare naționale și regionale germane, între 2015 și 2016. Peste 200 de pagini de cifre și de statistici detaliate despre articolele din ziarele Süddeutsche Zeitung, Frankfurter Allgemeine Zeitung, Die Welt, Bild, ca și despre 85 de publicații online și regionale.

Concluzia este devastatoare: în timp ce Merkel impunea „politica porților deschise”, nici un editorial, nici un articol privind tema imigrației „nu a vorbit despre preocupările, temerile și nici de opoziția unei părți tot mai mari a populației”.

Cu alte cuvinte, ca și cum pentru ziarele germane o parte (probabil majoritară) a opiniei publice nici măcar nu a existat. Iar în rarele ocazii în care acești jurnaliști au încercat să vorbească despre această parte a Germaniei, preocupată de imigrație, au făcut-o „cu o atitudine profesorală”, atunci când nu a fost de-a dreptul „disprețuitoare”.

Ziariștii nu au știut (sau nu a vrut) să facă distincție între pozițiile cu adevărat xenofobe și rasiste ale unei minorități și preocupările legitime și realiste ale unei părți importante a societății germane față cu invazia a peste un milion de imigranți, invazie dorită de doamna Merkel.

Iar acest sentiment de teamă și insecuritate a fost transformat în rasism și intoleranță, când nu de-a dreptul în retard cultural. Pe scurt, obișnuitul și stupidul snobism al menestrelilor elitei europene.

Câteva cifre

Pentru a înțelege în ce mod au manipulat jurnaliștii germani opinia publică sunt de ajuns câteva cifre care apar în acest studiu: între primăvara lui 2015 și primăvara lui 2016, în cele trei principale cotidiene ale țării, doar 4% dintre articole au fost consacrate unui interviu și doar 6% raportau date obiective.

Un articol din cinci a fost un editorial ce exprima opinia redacțiilor, „o cifră eminamente mare”.

În clasamentul personalităților consultate sau citate pe această temă, două din trei au fost politicieni guvernamentali sau ai partidelor favorabile imigrației; doar 9% au fost reprezentanți ai justiției (ofițeri ai forțelor de ordine, magistrați, judecători sau avocați) consultați pe teme legate de ordinea publică și numai 3,5% cercetători și experți în multiculturalism, în dreptul familiei în societățile islamice sau în raporturile dintre sunniți și șiiți.

Cuvântul magic: „Primire”

Istoria construită în jurul definiției de „Willkommenskultur” sau Cultura Primirii reprezintă un caz emblematic. Potrivit studiului, ziarele germane au „transfigurat conceptul de Primire” transformându-l în „obligație morală (...) un fel de cuvânt magic”, pentru a-i convinge pe cetățeni să „se orienteze spre un comportament de buni samariteni față de nou veniți”.

De-a lungul întregului an 2015 și o bună parte din 2016, 83% din conținutul articolelor gazetărești au pus accentul pe conceptul de Primire, ascunzând în același timp existența unei părți din ce în ce mai mari din populație care devenise sceptică și mefientă față de Willkommenskultur.

Iar când moralizarea nu mai funcționa, obișnuiții tehnicieni și experți impuneau această rețetă psedo-economică: „Germania are nevoie de sute de mii de muncitori pentru a lupta împotriva îmbătrânirii populației”. Așadar, cei care nu sunt gata să-i primească cu brațele deschise doresc răul Germaniei.

Și astfel, în timp ce ziarele supra-expuneau manifestațiile de bun venit pentru imigranți, ascundeau manifestațiile împotriva primirii lor care aveau loc în numeroase orașe germane.