Ieşeni adunaţi de Capitală

Moldovenii „bucureştenizaţi“ se reunesc, la sfârşitul fiecărei luni, pe Kiseleff, ca să-şi amintească de Copou şi de dulcele grai de acasă.

Despre moldoveni se spune că ar fi acaparat Capitala. Câţiva dintre cei care şi-au găsit un căpătâi prin Bucureşti, mai exact îndrăgostiţii de Iaşi, se întâlnesc o dată pe lună, la un pahar de vin şi la depănat amintiri. Capitala le-a lustruit drumul spre o carieră frumoasă, i-a făcut directori, doctori, ingineri, oameni de presă cunoscuţi, dar nu a putut să înlocuiască vreodată locul studenţiei. Şi pentru că moldovenii se simt cel mai bine laolaltă, s-au hotărât să facă o tradiţie din „întrevederile“ lor. Azi, „întâlnirile ieşenilor“ împlinesc deja şase ani. Adunarea se face „de drag“  Un simplu mail adună până la 50 de oameni într-un restaurant de pe strada Clucerului. Puşi să explice ce-i adună în fiecare lună, găsesc o singură explicaţie: „De drag unii de alţii, de dragul dulcelui târg, de dragul ochilor noştri. Că doar suntem moldoveni şi ne plac şezătorile, cenaclurile şi orice alt pretext de adunare prietenească“. Şi pentru a înviora atmosfera, mai scobesc dovlecii de Halloween, îşi fac daruri de Crăciun sau cheamă moldovenii talentaţi pentru un recital „în familie“.   Limba „afacerească“  La ora 20.00, gaşca e deja adunată. În semiîntunericul din local, după o serie de îmbrăţişări şi valuri de „ce-ai mai făcut?“, adunaţi în jurul mesei, încep cu toţii să povestească. Cu voci ascuţite, râsete sănătoase şi multe pupă turi, aşa îşi fac apariţia moldovencele. Ai fi surprins să vezi că nu se vorbeşte o moldovenească pură, limba se mai lăţeşte la câteva expresii, dar moldovenii „realizaţi“ au fost constrânş i să vorbească şi „limba afacerilor“. Seara începe cu muzică de relaxare, atmosfera se încinge mai târziu, când lumea se ridică şi la dans. Unii mănâncă, fiind veniţi direct de la serviciu, nu bucate moldoveneşti, poate doar o pizza şi o salată. Cel mai dor le este de Copou, de universitatea ieşeană, de tinereţe.   Căsătorie de convenienţă

Horaţio Beceriu le dă „strigarea“, pe mail, celor 350 de moldoveni pe care i-a adunat din 2002 încoace, în baza de date. „În Bucureşti am ajuns constrâns de serviciu, acum zece ani. Cu toate astea, cu Bucureştiul am o relaţie de business, nici măcar nu e ca o căsătorie de convenienţă“, spune acesta, de pe terasa liniştită a localului, care îi aduce atmosfera de la Bolta Rece mai aproape. „Să nu ne înţelegem greşit, nu urăsc Bucureştiul, dar nici nu mă ataşez de el, e ca în afaceri“, ţine să completeze.

Printre obişnuiţii acestor taifasuri se numără şi Cristina Simion, director general al Edipress şi fondatoarea acestor întâlniri, Daniel Buzdugan, Daniela Nane, Adrian Păduraru şi chiar Andreea Marin.

Jaful secolului la Călărași, în 40 de secunde. „Tâlharul gentilom”, prins de o florăreasă

Vestea așteptată de românii care au panouri fotovoltaice. S-a schimbat legea

Dana Eşanu este din „tânăra generaţie“ a întâlnirilor, pentru că are doar doi ani de când s-a mutat în Capitală. „În primele două luni, când încă nu ştiam pe nimeni şi umblam după cazare, voiam să mă întorc acasă. După ce a mai trecut timpul şi s-au mai aşezat lucrurile, nu mă mai gândeam la asta. Aici ai mai multe oportunităţi, este piaţa mai dezvoltată“, spune Dana, PR executive al unei firme. S-ar întoarce în Iaşi, dar doar pentru odihnă sau „poate pe la 40-50 de ani“. Iaşiul, păstrat doar în amintiri Ionuţ Săvescu, managing director al unei companii multinaţionale din Bucureşti, este ieşean get-beget, dar Capitala l-a adoptat deja de 13 ani. Stă retras, zâmbeşte discret la poze, dă vina pentru atitudinea sa de „om serios“ pe liceul militar pe care l-a făcut. Vine doar de un an la întâlnirile ieşenilor şi se simte foarte bine printre „oameni importanţi, figuri publice“ şi, mai ales, „moldoveni“. „Când termini facultatea, 90% investeşti în identitatea profesională şi totul în Bucureşti se mişcă foarte repede, este un mediu dinamic, iar distanţele nu înseamnă nimic“, povesteşte acesta. Îi este dor de dealul Copoului, dar nu s-ar întoarce definitiv în Iaşi. Viaţa sa este în Bucureşti.

CARIERĂ

Hollywoodul ziariştilor din provincie

Cristina Ţilică este producător la TVR 1. Are aproape un deceniu de când a devenit „bucureşteancă“ şi 15 de când lucrează în presă. Este unul dintre numeroşii ziarişti români care au atins apogeul carierei numai venind în Bucureşti. Merge la întâlnirile moldovenilor de dor. „Vreau să vorbesc moldoveneş te, să-mi revăd prietenii, să mai cunosc alţi ieşeni. Ori de câte ori am o problemă, plec la Iaşi, acolo mă liniştesc şi găsesc o soluţie“, spune ieşeanca. A venit ca reporter în Capitală şi în primul an a vrut să se întoarcă la Iaşi. S-a obişnuit cu timpul, ba chiar şi-a adus şi părinţii aici. Chiar dacă nu se întoarce decât foarte rar la Iaşi, o dată pe lună, Iaşiul se mută, pentru ea, în Bucureşti.