Calin Hera: "Premierul Calin Popescu-Tariceanu a ajuns in pozitia lui Praslea cel Voinic: pare ca ramane in picioare doar impuns, de jur-imprejur, de tepuse binevoitoare tinute de alde Iliescu-Hrebenciuc, Voiculescu si Vadim."
Cu alte cuvinte, Tariceanu-incasatorul, cocotat pe o sarma suspendata deasupra unui rau de lava, s-a facut frate cu dracul rosu, cu dracul maro si cu dracul cel mare. Toata lumea ii canta prohodul: cei care il caineaza, cei care il injura fatis sau pe la colturi, cei care il urasc sincer si cei care, acum, il bat pe spate ipocrit.
Ce va gasi PNL la capatul acestei echilibristici? In cazul cel mai rau, liberalii risca sa dezamageasca intr-atat din cauza acestor fratii periculoase incat sa nu mai gaseasca, la liman, nici macar 5a dintre alegatori. In cazul cel mai bun, dau dovada de un pragmatism rece in care spuza unei guvernari decente si a unei dezvoltari economice evidente ar putea imbiba suficient turta PNL-ista, astfel incat romanii, respectuosi in fata autoritatilor, sa tina PNL la o cota de 14-15 procente linistitoare.
Bineinteles, in final, se va ajunge la o situatie intermediara, asta daca nu cumva, la momentul oportun, vreunul dintre dracii de mai sus nu-i va da un branci discret lui Tariceanu, a carui miza - premier pana in 2008 - devine obsesie atat pentru el, cat si pentru cei carora le trebuieste la Palatul Victoria.
La randul lor, cei din PD au de luat o decizie grea: raman in guvern de dragul unor butoane pe care le mai au la indemana sau se retrag pentru a pune tunurile pe guvern? Fiecare varianta are avantaje si dezavantaje, iar faptul ca democratii ezita atat sa ia o decizie inevitabila arata cat de complicata este ecuatia si cata lipsa de cojones e in politica din Romania. Cat despre PSD, PC si PRM, se simt pe cai mari, dar atat. E greu sa fie percepute ca solutii din moment ce defileaza cu aceleasi triste figuri.
Alegerile pentru Parlamentul European sunt doar un nou pretext al unei lupte in care sunt mai multi si la dat lovituri, si la incasat. Ce-i pasa omului de rand daca alegerile au loc pe 13 mai sau pe 14 octombrie? Sau ce garanteaza ca in octombrie climatul politic va fi mai OK decat in luna mai? Argumente prea palide dinspre ambele parti.
Mai interesant este ca, gratie acestui joc, a devenit clar ca guvernarea nu mai e decisa de partidele aflate oficial in guvern. Acum, opozitia pare ca dicteaza si aici, nu doar in parlament. Vrand-nevrand, Tariceanu a luat fraiele in maini, el insusi fiind legat, parca, de fire bine manuite. Daca e ceva care trebuie sa-i ingrijoreze in primul rand pe liberali, aceasta e: ceea ce face Tariceanu e tot mai mult aplaudat de dubiosii scenei politice si tot mai mult dezavuat de cei pe care ne-am obisnuit sa-i numim repere morale.
Dar cum e pentru Romania? E bine ca economia duduie independent de galceava din ring, ca tara a devenit un organism viu care traieste dupa logica ei, una din ce in ce mai capitalista, mai sanatoasa. Ca politicienii fac jocuri, asta nu e un capat de tara. Faca! Important e ca si Justitia sa duduie, sa nu avem de-a face cu dosare ascunse in sertare, la comanda politica. Altfel, vom putea spune ca nu doar liberalii au facut pleosc in raul de lava, ci noi toti. Pana atunci, sa consemnam cu oarecare detasare ca s-a consumat inca un meci teribil si sa ne vedem de treaba.
Recomandările noastre
