Calin Hera: "Daca n-ai acces la borcanul cu miere, cel mai profitabil e sa faci opozitie."

Intr-o tara precum Romania anului 2007 se vor gasi oricand suficient de multi alegatori nemultumiti pe care sa-i, cum se zice, capacitezi astfel incat sa-ti asiguri un scor electoral mai mult decat decent.

Sigur, ideal e sa fii si la borcanul cu miere si sa faci si, declarativ, opozitie. Este in special modelul PD din timpul regimului Emil Constantinescu, model pe care democratii au incercat sa-l urmeze si in ultimii ani. Au incercat-o, rudimentar, oamenii lui Voiculescu. Si e, oarecum, situatia perfida a PSD care sprijina guvernul Tariceanu numai ca sa-l enerveze pe Basescu si, mai ales, ca sa-l darame la momentul oportun, cu profit maxim.

Acum, dupa ce guvernul PNL-UDMR s-a inscaunat binisor (greu de prezis pentru cat timp), deci e fixata puterea explicita din Romania, batalia se da pentru rolul de lider al opozitiei. Traditional, acest rol ar fi trebuit sa revina PSD-ului, totusi cel mai puternic partid parlamentar.

Dar social-democratii au irosit doi ani in meciuri interne istovitoare, intr-o reforma de ochii lumii si intr-o coafare stangace, timp in care au uitat sa faca politica. De ceva vreme, profitand de ruptura din Alianta, insanatosirea lui Ioan Rus si a grupului sau clujean si de culoarea rozalie care a revenit in obrajorii lui Viorel Hrebenciuc, Mircea Geoana a incalecat pe-o sa si s-a asezat in fruntea ostilor.

Surpriza insa: iarba din locul cu pricina era tavalita de Dan Voiculescu, cel care a scos maximum posibil din comisia anti-Basescu. Vreti o dovada mai buna a faptului ca opozitia era, cum se spune, varza? Gigi Becali, rasfatatul sondajelor si jurnalelor de stiri sportive, are razboiul lui cu alde Meme si Oli, iar Vadim Tudor se lupta cu propria-i decadere.

O excelenta oportunitate, asadar, pentru PD. Politic vorbind, liderii democrati au sesizat imediat aceasta nisa nesperata si au anuntat, saptamana trecuta, constituirea unui guvern din umbra.

Daca ne fortam memoria, ne amintim ca si PSD anunta unul, prin 2005. N-a fost mai mult decat o umbra de gest politic si atat. Pentru democrati, care pierd butoane importante dupa debarcarea de la Palatul Victoria si micile, dar dureroasele debarcari din teritoriu, miza unei opozitii cat mai agresive si mai institutionalizate este enorma.

Un joc perfect al PD, condus din umbra de la Cotroceni, e calea cea mai sigura pentru acapararea rolului de lider al opozitiei si consolidarea ori chiar sporirea zestrei de procente cu care democratii s-au ales de pe vremea Aliantei. Am vazut cine ar putea face opozitie in Romania. Dar cine e Puterea? Un raspuns, in zilele urmatoare.

P.S. Paradoxal, cu toate imboldurile date de sondaje precum cel lansat ieri de Data Media, pentru cei din PSD urmeaza vremuri neclare. Aparent calare pe situatie, Mircea Geoana va avea in curand sansa sau nesansa de a-si da masura. Iata insa ca salvatorul dintotdeauna Ion Iliescu are in fata dosarele lui Dan Voinea (revolutie si mineriade), plus povestea cu gratierea lui Miron Cozma, decizie care ne va costa 10.000 de euro. Enervant? La cat am scos din buzunar in timpul regimului Iliescu, e un fleac. Dar daca i-am cere lui Iliescu sa dea din buzunar acesti bani si daca i-ar deconta din procentele PSD?