Evenimentul Zilei > Social > Gheorghe Visu, vrăjit de parfumul telenovelelor
Gheorghe Visu, vrăjit de parfumul telenovelelor

Gheorghe Visu, vrăjit de parfumul telenovelelor

Încântat de "Inimă de ţigan", actorul filmează pentru al doilea sezon.

Actor cu o filmografie bogată şi un bagaj de roluri valoroase în teatru, Gheorghe Visu s-a orientat de curând şi către cariera de televiziune. Acum filmează pentru al doilea sezon al telenovelei „Inimă de ţigan“, ajungând în „zona unui comic pe care nu-l mai exersase“. Această perspectivă i s-a deschis după repetiţiile la „Dulcea pasăre a tinereţii“, care nu a mai ajuns la public din motive tehnice, apoi a continuat prin rolul din piesa „89.89… fierbinte după ’89“.

„Eu am fost întotdeauna un actor sobru, am mers pe sinceritatea jocului, pe o economie drastică de mijloace şi am descoperit acum, în televiziune, ludicul si histrionismul, instrumente pe care nu le avusesem la îndemână anterior, pe scenă sau pe ecran. Ăsta e punctul în care mă aflu acum. Mă scald în această nouă descoperire a mea“, spune Gheorghe Visu, care este convins că nu va renunţa niciun moment la teatru.

Visul copilăriei

Prin anii ’64-’65, Constantin Chiriţă, autorul „Cireşarilor“, prieten de familie al părinţilor, i-a propus un casting pentru rolul lui Tic din serialul de televiziune inspirat de romanul său. Gheorghe Visu era deja familiarizat cu lumea filmului – tatăl său era regizor de scurtmetraje. „Castingul a durat două săptămâni, în care am plâns foarte mult. Prima zi a fost plină de speranţe, pentru că m-au ţinut mult şi m-au machiat în toate felurile; voiau să arăt mai mic decât vârsta reală. Personajul avea 12 ani, iar eu – 14“, povesteşte actorul. Iniţial a fost atras de strălucirea acestei lumi şi de senzaţia că, jucând în film, ar trăi aventurile personajelor.

Debutul pe scenă

A dorit să urmeze în continuare drumul actoriei, deşi era sfătuit, în special de tatăl său, să renunţe. În ultimul an de liceu era chiar pe punctul de a ceda. Cu toate acestea, „nu se punea problema altei cariere, eu ştiam doar că vreau să fac teatru“. Însă o bună prietenă de familie, care lucra în cinematografie, l-a dus să vadă toate spectacolele bune de la Bulandra. A urmărit şi reprezentaţiile de la Teatrul Giuleşti, unde pe atunci jucau nume mari, precum Ştefan Bănică Senior ori Ştefan Mihăilescu-Brăila.

„Cu o săptămână înainte de Bacalaureat, m-am reîntors la ideea examenului la teatru. Am încercat, am picat, dar rămăseseră locuri pe toamnă. Am fost văzut la examen, s-a discutat despre mine, eu nu ştiam. M-au căutat tot felul de oameni şi m-a luat Petrică Gheorghe la pregătire pentru toamnă şi am intrat atunci“, îşi aminteşte actorul. Imediat a urmat ceea ce numeşte „cea mai fericită perioadă“ din viaţa sa.

TRECUT

„Statul socialist era mai bun pentru cultură“

„Am rămas convins că statul socialist era mai bun pentru cultură şi încă pot să mai gândesc aşa din multe puncte de vedere. Dar era ceva neviabil în sistemul ăsta, întreţinut artificial. Însă situaţia unui absolvent era mult mai uşoară. Odată ce intrai la o facultate, ştiai că ai un post asigurat, statul îţi dădea o casă unde să stai, salariul te ajuta să supravieţuieşti. Te luptai pentru carieră, nu pentru existenţă. Acum, copiii ăştia se luptă pentru existenţă în primul rând şi pe urmă pentru carieră. Un actor proaspăt angajat primeşte şase milioane de lei vechi“, explică Gheorghe Visu. Recunoaş te însă că a fost avantajat de şansa de a juca în filme atipice perioadei comuniste, precum „Faleze de nisip“ e, şi „Să mori rănit din dragoste de viaţă“.