ISTORIE. Clujeanul Iosif Rus a fost unul dintre slujbaşii preferaţi ai Prinţului Cantacuzino, ostaş în linia întâi în cel de-al Doilea Război Mondial, şi primul preşedinte de CAP.
Tot satul Luna de Jos îl ştie pe Iosif Rus de Gagarin. Asemenea astronautului rus care a călătorit în spaţiu, el a fost cel dintâi care a luat frâiele primei cooperative agricole din România.
Deşi e trecut de 80 de ani, Gagarin este vioi, umblă ager prin satul învăluit de mireasma socului proaspăt înflorit şi a fost bucuros să-şi spună povestea jurnaliştilor de la „Monitorul de Cluj”.
În buzunar păstrează câteva fotografii ale soţiei, care a plecat spre ceruri în urmă cu zece ani, o hârtiuţă îngălbenită cu jurământul pe care îl purtau cu ei toţi ostaşii în război, decoraţii şi o poză făcută alături de doi camarazi din război. Prima „colectivă” românească
„Tractorul Roşu a fost prima colectivă din România”, spune cu mândrie Gagarin, însuşi primul conducător. CAP-ul s-a format din terenurile agricole din Luna de Jos, Pâclişa şi Dabâca.
Pentru că a fost o zonă stăpânită de conţi unguri, iar oamenii îşi doreau de multă vreme să aibă pământul lor, au primit noua organizare agricolă cu ostilitate. Atunci a apărut Iosif Rus. Lumea îl ştia şi îl respecta. Îşi conducea teritoriul călare pe iapa sură Doina, celebră în toate cele trei sate.
Pământul lucrat de el dădea recolte impresionante de cereale şi zarzavaturi, gospodărea hectare întregi cu viţă- devie, pomi fructiferi şi creştea boi, vaci şi porci.
După ce a luat frâiele CAP-ului, a împărţit familiile pe echipe de bărbaţi şi de femei. „Am zis mereu şi-o spun şi acum: nu dau zece bărbaţi pe o femeie”, spune din capul locului Iosif Rus, Gagarin din Luna de Jos. Gagarin e mândru, pentru perfomanţele sale a fost decorat la Bucureşti, de Gheorghe Gheorghiu-Dej.
Joseph, cu mănuşi albe 
Povestea vieţii lui Gagarin se leagă şi de Prinţul Cantacuzino, al cărui portret îl păstrează în continuare şi îl priveşte cu drag. „Am făcut şase clase, câte se făceau atunci. Aici era cedat Ardealul, iar pe mine şi pe fratele meu mai mare ne-au scos jandarmii unguri până în Dealul Feleacului. Ne-au dat în primire la gră ni cerii români şi ne-au dus în Câmpia Turzii. Ne-au spus: «Unde vreţi să plecaţi?». «În Bucureşti. Acolo poate ne găsim serviciu»”, povesteşte Iosif Rus.
Aşa a ajuns la Prinţul Cantacuzino. „A vrut el neapărat să angajeze un băiat din judeţul Cluj, din Ardealul cedat. M-a iubit apoi ca şi cum eram copilul lui”. Răspundea la numele de Joseph, era îmbrăcat îngrijit, purta mănuşi albe şi servea la masă „doamne şi domni miniştri”.
„A vrut ca eu să le servesc la masă, nu servitoarele. Domnişoarele invitate nu se aşteptau să le servesc şi se uitau lung la mine, că eram fecior frumos”, îşi aminteşte zâmbind. Ostaş în primele rânduri
Războiul l-a trimis pe front alături de tinerii refugiaţi din Ardeal. Iosif a plecat de la curte cu câteva daruri, iar de soarta lui Cantacuzino nu a mai auzit niciodată.
La război a luptat mereu în primele rânduri. Avea misiunea să tragă cu mitraliera şi nu ocolea nici „lupta corp la corp, cu baioneta”. „Aşa am avut eu noroc, să nu mă mai atingă niciun glonţ, cât am luptat până în Germania Occidentală şi înapoi. Pe fratele meu l-au nimerit şi a murit, ca şi pe tata şi atâţia alţii. Sunt toţi aici, aproape, scrişi pe Monumentul Eroilor”, spune Iosif Rus.
Peste decenii, când preşedintele Iliescu a cerut desfiinţarea CAP-urilor, Gagarin a refuzat. „Am schimbat numai tabla cu Tractorul Roşu cu Asociaţia I.G. Duca”. Din păcate, în anul 2000, asociaţia şi-a încheiat activitatea pentru că nu a mai făcut faţă cerinţelor vremii. „Acum nu mai lucrează nimeni. Terenul este gol şi oamenii săraci. Atât”, trage concluzia Gagarin, preşedintele primei cooperative agricole româneşti.
COLECTIVIZARE. Membrii Tractorului Roşu munceau terenurile agricole din Luna de Jos, Pâclişa şi Dabâca
LA SAPĂ Povestea CAP-ului
- Cooperativa Agricolă de Producţie era o formă de organizare prin care ţăranii primeau doar o parte din recoltă după ce se dădea foarte mult din producţie la fondul de stat.
- Rădăcinile acestei idei de a face agricultură se trag din Uniunea Sovietică, unde s-a făcut prima colectivizare, între 1929 şi 1933. În majoritatea cazurilor, ţăranii au fost forţaţi să treacă la acest model de a face agricultură.
- Colectivizarea agriculturii româneşti a fost impusă de Partidul Muncitoresc Român în 1949, la începutul lunii martie.
Recomandările noastre
