După halucinantul meci contra Ungariei - pierdut la trei goluri diferenţă, 27-30, în pofida faptului că, la un moment dat, a condus şi cu şase goluri avans (19-13) -, România a devenit subiect de analiză la Campionatul Mondial de handbal din Croaţia.
Căderea suferită duminică de tricolori a atras atenţia asupra fragilităţii românilor, iar unul dintre cei care au dat o mână de ajutor la prăbuşirea naţionalei noastre a fost tocmai un compatriot! Născut la Odorheiul Secuiesc, pe 20 decembrie 1981, Ferenc Ilyeş a plecat din ţară la 18 ani, după ce a fost ignorat de federaţia noastră. Ilyeş a fost elegant în declaraţii cu românii, după ce pe teren nu i-a menajat deloc.
Handbalistul (legitimat la echipa maghiară Veszprem, unde e coleg cu Marian Cozma) vorbeşte fluent româna, dar n-a apucat să joace sub tricolor. „Sunt secui“, se prezintă Ilyeş, care te zdrobeşte cu statura sa impunătoare: 1,95 metri înălţime şi 103 kilograme!
EVZ: Ferenc, mai speraţi că puteţi recupera distanţa de şase goluri existentă la un moment dat? Ferenc Ilyeş: A fost un meci nebun. Noi ne aşteptam să fim conduşi şi la cinci-şase goluri de România. Am jucat însă până la ultima minge. Ungaria are experienţă mai mare la acest nivel. Din 2003 am jucat la fiecare Campionat Mondial. N-am lipsit de la niciunul, pe când România s-a calificat abia acum după o lungă perioadă.
„Mă simt mai mult ungur“
Ce zici de căderea psihică a românilor în repriza a doua? Mai degrabă este meritul nostru că am recuperat, decât vina românilor. Am jucat prea repede pentru ei în repriza a doua şi i-am surprins. Adversarul n-a putut răspunde. Am văzut că românii erau tare supăraţi în vestiar.
Crezi că România se va califica? Doar dacă va învinge tot până la finalul grupei. Noi ne vom face treaba şi vom trece de Slovacia, ca să-i ajutăm pe români. I-am promis lui Omer că batem Slovacia şi vreau să mă ţin de cuvânt. Am vorbit şi cu Marian Cozma, cu care sunt coleg la Veszprem, în Ungaria, pe marginea acestui subiect.
Ce-ai simţit la imnul României? N-am tresărit la imnul României... Acum, imnul meu este cel al Ungariei. Joc pentru această ţară. Iar când am marcat în poarta României, am simţit o mare bucurie. Sincer să fiu, eu mă simt mai mult ungur decât român. Sunt secui şi nu-mi e ruşine s-o recunosc. Sunt mândru că reprezint Ungaria şi nu-mi pare rău că n-am jucat niciodată pentru România. Există un echilibru însă. Mama mea a jucat handbal pentru naţionala României.
Ai fi vrut să joci şi tu măcar un minut pentru România? În trecut, da. Acum, însă, nu dau Ungaria pe România, decât dacă n-aş mai fi chemat de selecţionerul maghiar. În handbal este o regulă că, dacă renunţi doi sau trei ani la a mai juca pentru o anumită echipă naţională, atunci poţi evolua pentru o altă reprezentativă. Am dublă cetăţenie: română şi maghiară, însă nu am de gând să renunţ la Ungaria.
„Mama mi-a zis: «Bateţi-i pe români!»“
De ce crezi că nu ai fost remarcat de antrenorii români? Eram tânăr când am participat la cele două cantonamente cu lotul de juniori, la Brăila. Eram cu un an mai mic decât ceilalţi handbalişti. Atunci nu eram bun (râde). N-am apucat să joc pentru România într-un meci oficial, dar nu-i acuz pe antrenori. Nu pot spune că e vina cuiva că n-am apucat să reprezint România.
Cu cine a ţinut mama ta la meciul România - Ungaria? Cu fiul ei! Am vorbit la telefon înainte de meci şi mi-a zis: „Bateţi-i pe români!“ (râde). E normal să ţină cu mine, nu? Chiar dacă ea a jucat handbal pentru echipa naţională a României!
"Cunosc situaţia lui Ilyeş. Am vorbit cu mama lui pentru ca băiatul să vină să joace pentru România, dar la acel moment era prea târziu. Era deja al ungurilor.",
Cristian Gaţu, preşedintele Federaţiei Române de Handbal
CUPA MONDIALĂ
Grupa A
- Sâmbătă: Slovacia - Argentina 27-25, Ungaria - Australia 41-17, Franţa - România 31-21
- Duminică: Australia - Slovacia 12-47, România - Ungaria 27-30, Argentina - Franţa 26-33
- Ieri: România - Argentina 30-26, Ungaria - Slovacia 24-24, Franţa - Australia 42-11
Corespondenţă din Osijek (Croaţia)
Recomandările noastre
