Unii prefera sa se descarce de pacate sub patrafir, altii cred ca, daca fac fapte bune, li se iarta abaterile de la morala.

Iertarea pacatelor se zbate, zilele astea, in dilema: a spune sau nu. Unii prefera varianta clasica, cu descarcarea sufletului sub patrafir, altii se leagana la gandul mantuirii prin faptele bune savarsite la adresa semenilor mai putin norocosi.

„E o scuza pentru cei care cred ca pot sa faca totul pe pamant doar prin prisma persoanei lor, fara o relatie cu Dumnezeu. Spovedania e o conditie sine qua non pentru mantuire”, le raspunde, celor din a doua categorie, parintele Bogdan, de la Biserica „Sf. Gheorghe” din Bucuresti.

„Nu-mi pun pacatele pe tava” Bisericile sunt pline de bunici care-si duc de mana nepoteii la spovedanie, „ca asa e datina”. De indata ce trec pragul adolescentei insa, tinerii considera ca mai importanta e recunoasterea fata de ei insisi a greselilor.

„Nu m-am mai spovedit de cand eram in scoala generala si ma punea mama sa tin post in Saptamana Mare. N-am simtit nevoia sa ma duc la preot sa-mi pun pacatele pe tava. Cred ca e de ajuns ca am recunoscut fata de mine insumi si cei din jurul meu atunci cand am gresit”, considera Bogdan, un tanar de 19 ani.

De aceeasi parere e Georgiana, o bucuresteanca de 40 de ani: „Nu stiu daca pentru asta ma numar sau nu printre cei mai pacatosi. Nu sunt atee, cred in Dumnezeu. Dar convingerea mea religioasa nu sta in spovedit si impartasit, ci in suflet, in dorinta de a face numai bine”.

„M-am spovedit deja si m-am si impartasit. Am avut o perioada mai dificila, cu tot felul de probleme, si am simtit nevoia sa-mi descarc sufletul in fata lui Dumnezeu. Macar o data pe an e bine sa-ti analizezi faptele si sa te caiesti pentru greselile pe care le-ai facut”, ne marturiseste unul dintre cei cu frica de Dumnezeu, Marian Blanaru, 35 de ani.

Oricat ar parea de diferiti de marea masa in viata de zi cu zi, in fata Domnului si primarii se dovedesc oameni.

Ctitorul Videanu. Edilul-sef al Capitalei, Adriean Videanu, spune ca se spovedeste cel putin o data pe an, cu atat mai mult cu cat e si ctitor de biserici si are o relatie aparte cu Dumnezeu.

„Am pacate ca orice om, dar nu doresc sa comentez mai mult acest aspect”, ni s-a „spovedit” Videanu.

Canonitul Ontanu. De aceeasi parte a baricadei se situeaza primarul sectorului 2, Neculai Ontanu, care a primit si un canon de la preot pentru iertarea pacatelor: sa adune zilnic cate cinci hartii de pe strada.

Totusi, el se declara nevinovat la partea cu pacatele: „Nu exista pacate cate lucruri bune am facut eu, sa-mi dea Dumnezeu sanatate!”.

Ocupatul Vanghelie. „Nu m-am mai spovedit de la 15 ani, de cand m-am angajat in probleme. Nu sunt ateu, dar n-am timp fizic pentru asta”, motiveaza politicianist primarul sectorului 5, Marian Vanghelie.

Recunoaste insa ca are pacate: „Nu cred ca exista om fara pacate, dar cred ca voi fi iertat prin faptele bune pe care le fac si nu spun de ele”.

Pacatosul Murgeanu. Nici viceprimarul Razvan Murgeanu n-a mai dat in ultimii ani pe la biserica, scuza de anul acesta fiind: „N-am tinut post si nu ma duc sa ma spovedesc. Pacate... am ca tot omul si eu”.