Artistii britanici promit "o explozie live" pe Lacul Morii.

Daca „fata’ trupei Prodigy, Keith Flint, a experimentat coafuri extravagante, culori variind de la rosu-dracesc catre albastru-electric si machiaje care amintesc in buna masura de Alice Cooper, nici Maxim Reality, tipul inalt si energic, care adauga viteza show-urilor trupei britanice, responsabil si de „cuvintele grele” care se auzeau, din cand in cand, in concerte, nu s-a tinut prea departe de acest model.

„Erau doar masti pentru scena”, spune cel care, dupa 17 ani de muzica, petrecuti in formula care l-a consacrat, a devenit nu numai pop-star, dar si milionar si, spune el, aproape ca a reusit sa se impace cu el insusi si cu lumea.

Dialogurile despre carierele solo (care amenintau cu ceva vreme in urma stabilitatea trupei britanice) sau despre viata personala (echilibrata si departe de nebunia „scenei”) raman subiecte tabu, iar Keith Flint evita oricum contactele cu presa, convins ca intermedierile nu fac decat sa-ti distorsioneze, in ochii publicului, adevarata personalitate.

Despre trupa britanica Prodigy, dar mai ales despre valurile pe care aceasta are de gand sa le faca, la acest sfarsit de saptamana, pe Lacul Morii povesteste, in exclusivitate pentru „Evenimentul zilei”, Maxim Reality. 

EVZ: Ce mai este actual din imaginea „consacrata” Prodigy? Dincolo de mastile si de coafurile lui Keith, si tu ai purtat ochi de sarpe, colti de fier... Maxim Reality: Asta se intampla prin ‘96, cred. Imaginea are importanta majora in showbiz si, pe vremea in care era foarte modern, am folosit o multime de accesorii pentru scena: mi-am pus ochi de sarpe, colti de fier, mi-am schimbat culoarea parului, mi-am pictat fata si am purtat masti...

pe atunci toate acestea erau aparente socante, era ceva foarte nou... Intre timp, ne-am schimbat. Muzica noastra a evoluat si a evoluat si aspectul. A trecut si vremea deghizarilor. S-au demodat, au devenit o metoda sigura de a te pierde in multimea de trupe si artisti care fac asta. Nu mai am nevoie de accesorii. Imi permit sa ma exprim, pur si simplu, pe mine insumi.

Esti poet si, se spune, un tip timid...Pe scena, practic, joci un rol, porti o masca facuta exclusiv pentru scena. Nu mi s-a intamplat niciodata, de pilda, sa port lentile pe strada. As speria lumea. Pe scena totul e impins spre extrem si exagerat: viteza nebuna, sunet puternic, explozie de energie.

Daca as fi la fel de plin de energie si in afara scenei, probabil ca as lua foc. Trebuie sa existe o pondere, un echilibru intre yin si yang. Sunt un tip linistit, relaxat... traiesc echilibrat. Nu sunt un tip timid, asta sa fie clar.

Cat de importante sunt „versurile adevarate” pentru dance? Spuneai candva ca, odata urcat pe scena, aproape nici nu conteaza ce cuvinte spui, deoarece oricum nu te asculta nimeni...Cuvintele sunt, de fapt, o unealta puternica, reusesc sa creeze legaturi intre oameni. Cu ceva vreme in urma, intr-adevar, nu prea era loc de „versuri adevarate” in synthie-pop.

Era o vreme in care puteai urca pe scena sa le spui cuvinte grele, puteai sa spui orice, atata vreme cat se potrivea intrucatva cu muzica, si totul era in regula. De fapt, totul tine de felul in care te poti exprima. Exista oameni care nu se pot exprima. Si exista altii care, pur si simplu, nu pot intelege.

Rave, dance, rock si punk... care este, de fapt, stilul Prodigy? Muzica noastra nu a avut niciodata un mesaj politic, desi am fost frecvent inclusi in sfera punk. Nici macar nu imi dau seama ce mai inseamna punk in zilele noastre. Ce insemna pentru mine punk-ul cu ceva ani in urma nu mai are acum semnificatie.

Cred ca punk-ul este mai mult un stil de viata. Este vorba despre niste oameni care se revolta, nu numai impotriva sistemului, ci, in general, impotriva oricarei forme de constrangere, cineva care se opune oricarei structuri. Nu-mi dau seama daca acest mesaj este acum foarte actual. In orice caz, eu nu sunt un tip punk. Sunt, si am dorinta sa raman, eu insumi. Numiti stilul meu cum vreti.

Sunteti implicati in diverse actiuni caritabile... Mi se pare in regula, daca o cauza este suficient de buna. Eu unul nu sunt un sfant. Eu creez muzica, fac oamenii sa se simta bine. Daca pot folosi aceasta muzica sau daca imaginea pe care mi-am construit-o eu ca muzician ii poate convinge pe alti oameni sa doneze niste bani, atunci cu atat mai bine.

Televiziunea? Televiziunea este un mijloc destul de bun pentru a conecta oamenii. Dar este greu sa intelegi de la televizor ce este o trupa. O trupa inseamna o forma de energie, pe care nu o poti primi de la televizor sau urmarind un DVD. Trebuie sa fii pe un stadion, trebuie sa fii aproape.

Sigur, am fost foarte promovati de o televiziune: MTV. Este un compromis necesar. De altfel, sunt o multime de compromisuri de genul asta pe care, pana la urma, trebuie sa ti le asumi. Dar nu in totalitate.

Acesta este motivul pentru care nu lucram cu un regizor pentru videoclipuri. Imaginea, am spus-o, este foarte importanta, si nu putem lasa imaginea noastra pe mana altcuiva. Noi stim mai bine decat oricine cine suntem si ce dorim sa comunicam.

Internetul? Am vadut piesa „Memphis Bells” in mai bine de 5.000 de copii prin internet in cateva ore. Da, probabil ca internetul este noua era a showbizului.

Asa se comunica acum, cel mai bine, cel mai ieftin, cel mai rapid. Internetul poate deveni o chestie rea in momentul in care realizezi ca nu poti face nimic personalizat, pe care sa-l dedici exclusiv unei comunitati, unui loc. Globalizeaza informatia. Daca ne-am propune, de pilda, sa facem ceva pentru Romania, a doua zi ar fi, cu siguranta, pana in Australia.

FESTIVAL

„Nu vom prezenta la Bucuresti piese de pe noul album”

Pentru a treia oara in Romania, dupa concertele din 1995 si 1998... Nu vom prezenta la Bucuresti piese de pe urmatorul nostru album, care va fi lansat abia anul viitor, si nu dorim sa divulgam de pe acum secretele. Vreau ca noul album sa fie „fresh”, sa fie o surpriza.

Dar promitem publicului de la Bucuresti o explozie live de energie, mai ales ca la precedentele concerte multimea a fost suta la suta implicata in asta, am simtit ca are un fel special de a fi alaturi de noi. Inainte de spectacol, in timpul spectacolului si chiar si dupa spectacol. E viata la Bucuresti.

Imi pare rau ca, de regula, nu prea ramane timp sa vezi cum arata, de fapt, locurile in care concertezi. E drept, nu e prioritatea noastra sa vizitam orase, dar mi-ar fi placut sa stiu cate ceva despre Romania.

Sunt pasionat de arhitectura, imi petrec mult timp privind cladiri... am inteles ca, in general, cultura acestei tari este interesanta, dar misiunea noastra intr-un oras este, de fapt, sa punem acolo o marca, sa facem orasul sa se simta bine si sa nu ne uite.

Pentru romanii neinitiati in muzica, trupa Prodigy era, la un moment dat, cunoscuta mai ales din cauza asemanarii dintre freza lui Keith Flint, solistul formatiei, si cea a politicianului Gavril Dejeu (ministru de interne intre 1996 si 1999), chiar daca la primul era vorba despre imaginea de scena, iar la cel din urma despre trecerea anilor.