Potrivit Daily Mail, oamenii de știință japonezi au reușit să declanșeze starea de somn la șobolani, o specie care nu hibernează de obicei. În ceea ce-i privește pe savanții de la Harvard, aceștia au studiat mecanismul natural de hibernare la șoareci, ajungând la concluzii similare.

Deși cele două studii s-au limitat la rozătoare, cercetătorii spun că aceste descoperiri deschid posibilitatea de a induce o stare de hibernare și la la om, dacă se dovedește că avem aceleași celule cerebrale ca și șoarecii și șobolanii studiați. Avantajele descoperirii acestui „buton al hibernării” sunt evidente, susțin oamenii de știință.

De pildă, prin provocarea unei stări de hibernare, s-ar putea îmbunătăți semnificativ ratele de recuperare în urma unor intervenții chirurgicale sau a unor boli grave. Mai mult, hibernarea ar putea fi folosită și pentru reducerea leziunilor tisulare sau conservarea organelor pentru transplant. Și călătoriile interplanetare ale astronauților ar fi mult mai sigure.

Animalele care hibernează le scade temperatura corpului pentru a se reduce consumul de energie în perioadele în care hrana este limitată,de pildă iarna. Cercetările anterioare au identificat importanța sistemului nervos central în ceea ce privește declanșarea hibernării, dar, până acum,  mecanismele implicate în acest proces nu au fost identificate precis. Este și motivul pentru care Takeshi Sakurai și colegii de la Universitatea Tsukuba au pus la punct un studiu asupra șobolanilor, o specie care nu hibernează.

Experimentele cercetătorilor japonezi au dus la identificarea unui set distinct de neuroni în hipotalamus. S-a constat că acești neuroni Q pot induce reduceri de lungă durată (mai bine de 48 de ore) a temperaturii și o încetinire a metabolismului similară cu hibernarea.
Autorii studiului spun că acești neuroni pot fi activați sintetic cu substanțe chimice sau cu fascicule de lumină.

Foarte important este și faptul că nu au fost observate efecte adverse asupra comportamentului rozătoarelor și nici nu s-a constatat  o deteriorare a țesuturilor și organelor în urma inducerii stării de hibernare.

Într-un alt studiu, Michael Greenberg și colegii de la Harvard au identificat și ei neuronii din hipotalamus la șoareci și au constatat că aceștia sunt responsabili de inducerea stării de hibernare, chiar și atunci când nu există lipsă de hrană. Viceversa, inhibarea acestor neuroni împiedică inițierea hibernării naturale.

În ceea ce-i privește, Sakurai și colegii lui de la Universitatea Tsukuba sugerează că astfel de circuite neuronale ar putea să există la o gamă largă de mamifere, chiar și la speciile care nu hibernează. Mai mult, cercetătorii japonezi  consideră că ar putea fi posibilă manipularea selectivă a neuronilor Q. Cu alte cuvinte, inducerea unei stări de hibernare sintetică la oameni ar putea fi posibilă într-un viitor apropiat.