EXCLUSIV. Jacqueline Bisset: "Am fost aproape de tragedia lui Polanski"

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Celebra actriţă premiată la TIFF a vorbit pentru EVZ despre Radu Mihăileanu, John Travolta şi François Truffaut.

Jacqueline Bisset se află la Cluj în calitate de laureată a Premiului special pentru contribuţia adusă la cinematografia mondială. Ea a explicat pentru EVZ care a fost cel mai dificil rol din cariera ei, de ce Polanski nu se poate compara cu niciun alt regizor şi ce greşeală a făcut John Travolta.

EVZ: Sunteţi în negocieri pentru rolul contesei din filmul "Vivaldi" de Boris Damast? Jacqueline Bisset: Nu. Am văzut că se zvoneşte asta de ani buni, dar, din câte ştiu eu, nu (râde). Nu ştiu care e următorul meu proiect. Acum lucrez la câteva episoade dintr-un serial foarte faimos în S.U.A., nu ştiu dacă mi se va părea amuzant sau nu. Aş vrea ca ultimele două filme în care am jucat să fie lansate. Mă refer la "Two Jacks" (în regia lui Bernard Rose, cu Billy Zane şi Sienna Miller – n.r.), e un film improvizat, care mi-a plăcut mult, şi "The Last Film Festival", o comedie în care am jucat alături de Dennis Hopper, e ultimul lui lungmetraj. Încă nu e terminat şi regizorul este extrem de frustrat pentru că îi mai trebuie nişte bani în plus pentru a-l termina. Sper că cineva îl va distribui pentru că sunt extrem de comică în el (râde). Joc o actriţă italiană cu pretenţii exagerate, pe Claudia, şi a fost foarte interesant să lucrez cu Dennis.

Care a fost filmul cel mai solicitant pentru dv? "La nuit americaine", de François Truffaut? Nu. A fost minunat să joc acel rol, o fantezie în interiorul unui vis. Dar, în termeni de prestaţie actoricească, nu a fost cel mai fascinant rol din cariera mea. Să mi se ceară să joc a fost extrem de satisfăcător şi filmul e minunat. Dar cel mai dificil rol a fost acela din lungmetrajul "The Sleepy Time Gal" (în regia lui Christopher Munch– n.r.). Încă nu-mi vine să cred că l-am dus la bun sfârşit. Mi-a luat un an să mă pregătesc pentru el, să devin femeia care trebuia să fiu. A fost atât de dificil!

Scandal în modeling. Fotomodel, înlocuit de o replică AI în ipostaze indecente. Proces răsunător

Istoria fascinantă a Salatei „A la Russe”. sau Salata Rusească. Rețeta originală, din saloanele țarilor în bucătăriile românești

Dintre toţi regizorii cu care aţi lucrat care e preferatul dv.? Roman Polanski a fost cel mai interesant. Mă atrage complexitatea. A fost un rol extrem de mic (în "Cul-de-sac" – n.r.), dar primul din cariera mea în care aveam replici. Am fost la filmări timp de o lună. Polanski ştia atât de multe… Despre branşa noastră, despre artă, actorie, cinematografie…Viaţa lui este invadată de tragedie şi se tot acumulează.

Am fost aproape de tragedia lui Polanski. El mă emoţionează, o cunoşteam şi pe Sharon (Tate, soţia lui Polanski, ucisă pe când era însărcinată, alături de alţi patru oaspeţi, în propria ei casă – n.r.), stăteam aproape de ei, îi vizitasem chiar cu o săptămână înainte de acea oribilă crimă. M-aş fi putut afla acolo. Mă gândesc la el cu compasiune. La un moment dat, John Travolta urma să lucreze cu Polanski. Mi s-a părut o colaborare interesantă, apoi Travolta a renunţat. L-am întâlnit la o petrecere şi, deşi nu îl cunosc prea bine, iam spus că trebuia să joace în filmul lui Roman. M-a întrebat de ce şi i-am spus că e o expe rienţă cu totul şi cu totul diferită, nu se poate compara cu niciun alt regizor. S-a plâns că îl punea să citească replicile cot la cot cu el la nesfârşit. I-am zis: "Lasă asta, nu contează, lucrează cu Polanski!".

N-aveam niciun drept să îi spun asta, dar am simţit că trebuie să o fac. Singurul regizor care mi-a adus aminte de Roman Polanski este Radu Mihăileanu. L-am văzut lucrând cu Alexei Guskov în "Concertul". Am regăsit precizia lui Roman. Era o scenă care a căzut la montaj. Personajul jucat de Alexei, un dirijor, este beat mort şi cineva îl ajută să se îmbrace cu o jachetă. Iar mâinile lui trebuie să alunece prin mâneci şi să iasă din jachetă într-un anume fel. Mihăileanu a tot tras duble, voia o anumită energie şi să se vadă că este vorba de un dirijor. Atenţia la detaliu! Am adorat-o!

Există vreo reţetă prin care o frumuseţe se poate transforma într-o actriţă care este luată în serios? În cuvintele lui Winston Churchill, niciodată, niciodată, niciodată, niciodată, niciodată nu renunţa! (râde)