Exclusiv. Comunicarea digitală ne afectează relațiile și sănătatea mintală. Irina Ciobanu, psihoterapeut: „Mediul online poate să ne creeze iluzia că socializăm”

Modul în care interacționăm unii cu ceilalți s-a schimbat enorm de când tehnologia a devenit o parte atât de importantă din viața noastră. Specialiștii atrag atenția asupra faptului că noua realitate pune presiune asupra sănătății mintale. Deși ecranele ne fac să credem că putem fi conectați cu oricine, oriunde în lume, ele acționează adesea ca o barieră. În loc să ne bucurăm de relații reale și profunde, am ajuns să ne mulțumim cu un șir rapid de mesaje și imagini pe internet care nu ne oferă aceeași satisfacție.

Această schimbare nu ne influențează doar felul în care vorbim, ci și starea generală de fericire. Lumea digitală ne obligă să trăim pe repede înainte, de la a ne da peste cap programul de odihnă și până la presiunea de a fi mereu „la zi” cu ce fac ceilalți. Din această cauză, riscăm să ne pierdem legătura cu noi înșine și cu cei dragi. La finalul zilei, ajungem să credem că socializăm, când în realitate suntem doar în fața unui ecran.

Somnul și scăderea puterii de concentrare

Unul dintre primele aspecte ale vieții noastre care are de suferit din cauza expunerii mari la tehnologie este somnul. Mulți dintre noi avem obiceiul de a sta pe telefon înainte de culcare, ceea ce ne face să adormim mult mai târziu și să nu avem un somn de calitate. Din această cauză, a doua zi ne simțim obosiți, ne concentrăm greu la ce avem de făcut și ne este mult mai dificil să comunicăm cu cei din jur.

Irina Ciobanu, psihoterapeut integrativ și psiholog clinician. Sursă foto: Arhivă

„Sunt tot felul de efecte la nivel psihologic. Unul dintre ele este calitatea somnului. Adică, persoanele care stau foarte mult în mediul online, mai ales înainte să se culce, tind să-și amâne somnul. Dorm mult mai puțin și mult mai prost, și automat, în timpul zilei, se simt mai obosite. Nu se pot concentra și interacționează mai greu cu ceilalți”, a declarat Irina Ciobanu, psihoterapeut integrativ și psiholog clinician.

Câți soldați a pierdut Vladimir Putin de la invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia, potrivit unui oficial NATO

Dragoș Sprînceană contestă acuzațiile AUR: Minte cu nerușinare

În plus, ne-am obișnuit cu filmulețe foarte scurte de pe platforme precum TikTok. Acest lucru învață creierul că totul trebuie să se întâmple imediat, în doar un minut sau două. Din acest motiv, tot mai mulți tineri au probleme de atenție și simt nevoia să facă teste pentru ADHD, deoarece nu mai au răbdare să se concentreze pe perioade lungi.

„Cred că tinerii adulți sunt cei mai afectați pentru că au fost cei mai expuși la astfel de comportamente. Mulți au făcut și școală online. În plus, filmulețele acestea foarte scurte, precum cele de pe TikTok, reel-urile de două minute, induc creierului faptul că în două minute trebuie să se întâmple ceva. Atunci, creierul învață că totul trebuie să aibă loc foarte repede. Așa apar foarte multe cazuri de deficit de atenție. Sunt foarte mulți tineri care se testează acum de deficit de atenție, de ADHD, iar mediul online are o contribuție mare în acest sens”, spune psihoterapeutul.

Conectați online, capcana prietenilor virtuali

Mediul online ne păcălește des. Ne oferă senzația că avem mulți prieteni. În realitate, un emoji sau un mesaj rapid nu pot înlocui căldura unei întâlniri față în față. Această grabă se vede și în relațiile de cuplu, explică specialistul.

„Ne dă senzația că avem mulți prieteni, că putem comunica foarte bine cu foarte multă lume, dar de fapt nu înlocuiește un contact uman. Mediul online poate să ne creeze iluzia că socializăm, când de fapt nu o facem. În realitate, rămânem doar în mediul online, unde lucrurile se întâmplă foarte repede. Printr-un click sau un emoji s-a răspuns la o întrebare. Există cazuri în care un băiat nu mai are răbdare să invite o fată în oraș, să o scoată la restaurant, la cofetărie, ci pur și simplu vrea direct o relație intimă, nu mai are niciun fel de răbdare pentru a cunoaște persoana respectivă”, afirmă Irina Ciobanu.

Imaginile perfecte de pe social media

O altă problemă sunt imaginile „perfecte” de pe rețelele sociale. Vedem oameni care par mereu fericiți sau în vacanțe de vis, iar acest lucru ne face să credem că viața noastră este plictisitoare sau fără sens. Multe adolescente ajung chiar la stări de depresie pentru că se compară cu aceste modele care par perfecte, uitând că în realitate fiecare om are și defecte sau momente grele.

„Sunt, iarăși, imaginile acestea care se promovează în mediul online. Este vorba de persoane care se postează acolo numai în excursii, în situații foarte benefice pentru ele, când de fapt nu sunt chiar atât de fericite. Ceilalți utilizatori  care văd asta pot ajunge să creadă că ei sunt absolut nefericiți, că viața lor nu are niciun sens pentru că nu au acces la lucrurile postate de alții pe Facebook, Instagram sau TikTok. Sunt adolescente care intră în stări de depresie pentru că văd alte fete arătând într-un anumit fel și fiind în anumite locuri la care ele cred că nu au acces”, declară specialistul.

Conexiunea umană autentică se bazează pe acceptarea imperfecțiunilor, însă mediul online a introdus o nouă variabilă: imaginea idealizată. Această schimbare de paradigmă transformă interacțiunea într-o competiție a aparențelor și afectează starea psihică a oamenilor.

„Mediul online ne afectează starea emoțională și modul în care ne percepem pe noi, în care percepem lumea. Adică, una este să relaționezi cu o persoană reală, pe care o vezi cu bune și cu rele, cu bâlbâieli și tot ce îl definește. Și alta este să relaționezi cu cineva care încearcă să pară perfect. Automat, apare o comparație între persoane, care nu este reală”, adaugă ea.

De ce avem nevoie de contact fizic?

Oamenii au nevoie, prin natura lor, de prezența celorlalți, de o strângere de mână sau de o îmbrățișare. Aceste gesturi ajută creierul să producă o substanță numită oxitocină, care ne face să ne simțim bine și în siguranță.

„Oamenii sunt animale sociale. Noi avem nevoie de comunicarea cu ceilalți, avem nevoie de atingere, de îmbrățișări. Astfel de aspecte, îmbrățișările de exemplu, fac creierul să secrete un hormon care se numește oxitocină, responsabil de starea de bine. Este, practic, ceea ce s-a întâmplat în pandemie, când nu mai aveam voie să ne atingem, să ne întâlnim. Și atunci foarte multe persoane au ajuns în stări depresive”, explică Irina Ciobanu.

Pandemia a dat startul limitării interacțiunii fizice și a dus la creșterea folosirii rețelelor sociale. „Din punctul meu de vedere, în pandemie a început extinderea acestui fenomen de comunicare online. De atunci a apărut și un termen care înainte nu exista: <ne vedem fizic>. Înainte, doar când spuneai <ne vedem>  era clar că te referi la o interacțiune față în față”, spune specialistul.

Chiar și piața muncii a fost afectată, iar lucrătorii au depășit bariera dintre viața personală și cea privată. „Multe firme n-au revenit la nevoia de a merge la birou în fiecare zi, ci au rămas cu o zi sau două pe săptămână sau pe lună de mers la birou, lucruri care ne afectează. Când lucrezi de acasă, la un moment dat, nu mai poți face diferența între job și viața privată. Încep să se amestece și nu mai există acea delimitare”, a precizat aceasta.