Razvan Exarhu: "Sa te dai cu fundul de asfalt e un drept democratic."
Daca te face unul prost e corect politic sa crezi ca vorbeste de toti vecinii tai. Abia astept sa sarbatorim din nou Craciunul in clandestinitate, pentru a nu deranja opiniile celor care ne-ar putea baga la racoare din cauza bucuriei noastre sfidatoare. Ce vremuri frumoase ne asteapta. Pana si biciclistii l-ar putea reclama la CNCD daca Varujan Vosganian ar spune ca a intalnit un biciclist bun, pardon, competent.
Combinatia de taranie cu rigoare birocratica europeana va face deliciul agendei publi-ce pentru anii ce vor veni. Ba pe-a mamei dumneavoastra este sloganul celor care vor sa injure echilibrat, echidistant, fara ura, fara razbunare, fara implicatii rasiste sau de rude de gradul intai. E fascinant cum o lume perfect nedemocratica (in sensul bun al cuvantului, uneori) incepe sa salute cu respect mai intai microbii si abia pe urma eprubeta in care sunt tinuti la racoare.
Nu pricep cum democratia, care se confunda adeseori cu eleganta, naturaletea, calmul, respectul si toleranta, ajunge sa devina un instrument de tortura in mainile insetate de egalitate ale celor care se simt lezati de orice. Specia umana a reusit sa produca inca un mutant, dupa categoria molistilor - cei care traiesc la mall, pronuntat mol. Este persoana care seamana cu primul cantec pe care mi-l amintesc din copilarie. Ceata lui Pitigoi, dai intr-unul, tipa doi.
Este in general o persoana calma, politicoasa, care, din cand in cand, urla foarte isteric, pentru ca asta a ajuns democratia. E interesant cum niste oameni inteligenti se simt lezati de faptul ca unii sunt injurati pentru meritele lor deosebite. Si mai interesant e ca jocul democratic se opreste la tirade nevricoase in spatii largi si se face mic si timid in fata tuturor celor care isi exercita tirania democratica asupra maselor largi de cetateni corectati politic.
Corectitudinea politica inseamna, la un nivel primar de receptare, aici si acum, dreptul de a injura. Iar asta e inca natural pentru multe fiinte umane inca nedeformate genetic din motive de corectitudine politica. Dreptul de a injura e destul de drept adeseori. Nu vad cum democratia m-ar putea impiedica sa-mi exercit dreptul la opinie in numele unui protectorat lasciv. Daca Stefan Agopian isi permite sa o faca pe Regina Maria curva, eu imi pot permite sa-l fac mitocan. Pot sa-l fac si dobitoc pentru multe afirmatii ale sale, chiar daca il respect pentru ca este un mare scriitor.
Pluteste un aer de amputare printre noi, e un moment in care imbecilii au din nou sansa democratica de a prelua puterea, la fel cum au facut-o la instaurarea comunismului, cand au scurtat picioarele meselor de salon, pentru a putea manca mamaliga pe ele, asezati pe scaunelele taranesti din Capra cu trei iezi. Scaunelele nu au nicio vina, Procust plateste.
Nu cred ca dictionarele ar trebui sa sufere pentru ipocrizia frustrata a celor care cred ca egalitatea arata ca o camera goala. Si de ce ar trebui sa ma simt jignit ca intr-o macelarie arabeasca nu gasesc decat carne de oaie sau vita? Chiar ma bucur de asta si savurez cat pot. De ce bucuria mea ar trebui sa fie o jignire pentru cei care nu o impartasesc? De ce furia mea ar trebui sa fie o jignire pentru multi oameni, din moment ce ea este indreptata catre un destinatar bine stiut.
Dreptul acesta elementar si sanatos incepe sa fie atacat de un sindrom de discriminare latenta, care pare sa sa se aseze la panda in din ce in ce mai multe constiinte fara preocupari serioase. Pai cum ar fi sa ma simt eu discriminat ca grec si ca aroman ce sunt pentru ca un grec este catalogat drept prost sau ca un aroman este catalogat drept mascarici cu hlamida de oaie? De ce Purimul sau Ramadanul sau Pastele ar trebui sa jigneasca pe cineva intr-o lume civilizata, cand au reusit sa functioneze atat de armonios intr-un oras mic si colorat, ca Braila lui Panait Istrati? Cred ca vremea javrelor abia incepe, epoca ipocritilor care starnesc razboaie pentru ca un caine le-a jignit roata de la masina isi asteapta zenitul.
E bine sa fim din nou pregatiti sa inghitim lectia nobila a compromisului pentru supravietuire intr-o democratie perfecta, in care orice frustrat se poate simti la fel de lezat daca-l ajuti sau il injuri. Un bun incompetent e un incompetent puternic. O buna corectitudine politica e un lagar minunat in care nimeni nu o sa fie discriminat inainte de a se sinucide de rusinea de a fi mai agil, mai inteligent, mai haios si chiar mai obraznic decat boul respectabil din fata lui.