Razvan Exarhu: "Pe mine nu m-au batut parintii cand eram mic."

De aceea mi se pare ca asa ar trebui sa arate totul. Dar cunosc adulti traumatizati de violentele din copilarie si vad deseori pe strada parinti scosi din minti, care-si paruie copiii cu sete.

Nu stiu de ce, lucrurile astea mi s-au parut intotdeauna exceptii, chiar daca luciditatea te obliga sa accepti ca realitatea sta cu totul altfel. Si, intr-o vreme, media parea ca aduna gunoi numai din zona violentelor fata de adulti. A fost o vreme cand citeam in ziare sau auzeam la televizor povesti violente cu batrani.

Apoi au inceput colectarile de delicatese din lumea interlopa si totul s-a democratizat in cele din urma. De la o vreme insa, citesc mai des despre copii batuti, chinuiti, abuzati. Violenta asupra copiilor pare ultima descoperire a omenirii anului 2007, obsedata sa supravegheze si sa pedepseasca.

Oroarea ramane aceeasi, fie ca e vorba despre taberele de reeducare din SUA pentru minori cu probleme, torturati de cei care vor sa scoata oameni din ei, fie ca parcurg stirile zilnice despre copiii chinuiti de aici. Logic vorbind, e natural ca un urangutan adult sa le dea puilor pumni in cap. E firesc sa citesc ca o firma de securitate australiana isi cere scuze pentru un mic incident, in care doua femei au fost impuscate din greseala.

Daca doua femei sunt impuscate de niste malaci care si-au petrecut copilaria impuscand dusmani pe computer si asta se numeste incident, atunci nu e o mare mirare nici pustiul de 14 ani, inarmat cu mitraliera si grenade, care planuia sa atace un liceu, nici pustiul care a angajat ucigasi pentru parintii lui.

Tot incidente s-ar numi si astea, la fel ca si toate celelalte grozavenii de care aflam, printre altele. Ceea ce este cu adevarat inspaimantator este acest urias mecanism al ipocriziei, care-i face pe majoritatea urangutanilor care-si chinuiesc copiii sa clatine din cap cand aud stirea infioratoare si sa-l altoiasca si mai cu entuziasm cand ala micu stramba din nas cand e trimis dupa tigari si bautura. Cineva trebuie sa plateasca pentru toate frustrarile adultului.

Si daca nu e femeia la indemana, daca nu e niciun animal prin preajma, daca nu e nimic de spart sau de rupt, daca niciun urlet nu mai provoaca satisfactie, e simplu sa apelezi la copil. Si nu trebuie sa fii barbat pentru asta, poti fi si femeie, pentru ca si ele sunt oameni, deci chinuiesc alti oameni. Ziarele sunt pline de statistici ale tulburarilor psihice aflate in crestere, de cercetari legate de urmarile sinistre ale violentei in copilarie, de toate traumele care ne inconjoara si definesc lumea in care ni se pare normal sa traim.

Si daca ea seamana cu Afganistanul, si daca masura civilizatiei sale se numeste tuica sau caltabos, fara legatura cu legile statului sau ale omeniei, atunci discutia va continua atunci cand aceste forme de represiune spontana vor fi la fel de blamate ca fascismul sau chiar, cu putin noroc, comunismul.

Ma gandesc insa ca sunt printre putinii care cred ca nu e chiar inteligent sa publici in ziar fotografii cu animale jupuite, fara a pomeni de cadavrele care hranesc spiritual natiunea de telespectatori, setosi de dreptate, sange si echitate. De-asta nici nu cred ca avalansa asta de povesti horror cu copii va iesi curand din filmul tabloid in care omenirea se incrunta, injura, canta si danseaza.

E uman sa fii complet dezumanizat si sa nu mai simti altceva decat nevoia de a sari la bataie, fara teama ca s-ar putea sa fii contrazis de vreo lege. Si in felul asta, nevoia de luptatori de strada va fi mereu acoperita - studiile spun ca agresivitatea este o consecinta fireasca a agresiunii. Suntem apti combatanti pe timp de pace si copiii sunt victime colaterale de bun simt. Ei vor duce mai departe toate viciile si ticalosiile in care sunt initiati cu maiestrie de idiotii care nu pot comunica decat cu palma, urletul si pumnul. Terorizeaza-l pe aproapele tau!

Dar astea sunt impresii si totul se vede altfel din perspectiva puterii: cuvinte, cuvinte, cuvinte. Pana intr-o zi, cand se va promulga o lege care acum este doar aplicata tacit de animalele care stau bara la bara alaturi de noi: bate-ti mama cat e tanara si copilul cat e cald.