Nici revoluțiile nu mai sunt ce au fost odată. Deja Primăvara arabă 2.0 vizează lideri mult mai puternici, matusalemici și flancați de elite la fel de compromise, corupte și nocive pentru populație ca titularii. Lideri autoritari care nu au putut fi înlăturați de valul din 2011, ba nici nu s-au clintit, ba populația nici nu a schițat contestarea lor în stradă prin influența și principiul domino-ului patentat în Tunisia, Egipt, Yemen, Libia sau Siria. Însă și protestatarii au învățat lecția și rămân în stradă pentru a mătura toată elita. Și nu e vorba despre opoziție, ci în primul rând despre societatea civilă, despre oamenii cu mâinile goale care înlătură dictaturile de dezvoltare ale celor mai bătrâni lideri din regiune.

Așa a picat peste noapte Robert Mugabe, în vârstă de 93 de ani, dictatorul de la Harare, transformând în 2017 Zimbabwe în puntea de legătură a mișcărilor din 2011 cu noul val 2.0. al primăverii arabe. Așa a dispărut în Algeria matusalemicul Abdelaziz Bouteflika, la 82 de ani, un președinte țintuit în scaunul cu rotile de un atac cerebral vascular și menținut în funcție de către clica sa, Le Pouvoir. Și aici algerienii au rămas în stradă până noile alegeri văd structura de putere constituită în ani de zile plecată de la Alger. Pe același trend, la nici două săptămâni după evenimentele din Alger, după proteste de stradă care durează din decembrie, a plecat Omar al- Bashir la Kartoum, puternicul lider al Sudanului, după 25 de ani de la măcelul din Darfour care l-a costat urmărirea penală la Curtea Internațională de Justiție, a sa și a întregii sale camarile.

Ei bine, și în cazul Sudanului, mișcarea a fost făcută de către Armată. Ca și în cazul Algeriei, unde șeful armatei și un loial al lui Bouteflika a cerut activarea articolului din Constituție ce constată incapacitatea președintelui de a exercita funcția, și la Kartoum, șeful armatei a dat lovitura de stat, la presiunea străzii, l-a îndepărtat din funcție și l-a arestat pe Omar al Bashir și a anunțat că va fi judecat de crime în Sudan, nu împins spre judecată de către Curtea Penală Internațională. Chiar dacă UE și SUA sunt prinse în propriile lor probleme interne și prea preocupate pentru a acorda sprijinul altădată omniprezent pentru schimbările democratice de regim, valul lansat în urmă cu 8 ani continuă.

În Sudan, după violențele de joi și vineri care au făcut peste 16 victime, și autorul loviturii militare, Awad Ibn Auf a trebuit să plece. Generalul este și el pe lista celor 17 figuri sudaneze urmărite de către Tribunalul Penal Internațional pentru crimele și genocidul din Darfour ca și pe lista de sancțiuni a SUA. Protestatarii au forțat o variantă proaspătă și cu care pot discuta, pe Generalul locotenent Abdel Fattah Abdelrahman Burhan, fără problemele predecesorului său sau a celorlalți generali sudanezi și capabil să discute cu opoziția și protestatarii din stradă.

Și în acest caz, mișcarea nu e definitivă. Burhan a vorbit despre organizarea alegerilor peste 2 ani, după o tranziție ordonată gestionată de către armată, dar strada nu a fost de acord. Principalii lideri ai opoziției decantată în stradă au cerut ca Armata să nu fie singura deținătoare a puterii interimare, iar alegerile și transferul către un guvern provizoriu civil să aibă loc imediat. Asociația Profesioniștilor Sudanezi care susține și e vârful de lance al protestatarilor, împreună cu Congresul Național Sudanez, partidul de opoziție, au cerut transferul puterii direct către un guvern civil, fără intermezzo militar prelungit.

Despre cererile ultimative care să aducă oamenii înapoi în case, ele intră în sfera politică – eliminarea deciziilor arbitrare a liderilor care nu reprezintă poporul și judecarea simbolurilor fostului regim implicați în crime împotriva poporului, eliberarea și reabilitarea deținuților politici sau combaterea corupției. Scopul fundamental este deplina dezrădănicare din temelii a regimului al Bashir, așa cum a promis-o Burhan. Acțiunile sale au fost urmate și de demisia șefului securității sudaneze, Serviciul Național de Intelligence și Securitate (NISS), cu putere și influență extinsă asupra forțelor paramilitare Forța de Sprijin Rapid, gen. Salah Gosh – și el căutat pentru crimele din Darfour - la câteva ore după plecarea autorului loviturii de stat, ministrul Apărării, Awad Ibn Auf.

Grupurile de opoziție negociază cu Armata, mai exact cu Consiliul Militar Suprem, aranjamentele de tranziție. SPA-asociația Profesioniștilor din Sudan, alături de Omar el-Digeir, liderul Partidului Congresul Sudanez, doresc să facă parte din guvernul civil de tranziție și să nu lase armata, chiar sub conducerea lui Burhan-fost șef al intelligence-ului militar – să gestioneze tranziția. Până la acest transfer, protestatarii rămân în fața Comandamentului General al Forțelor Armate Sudaneze din Karthoum pentru a exercita presiunea asupra comandanților militari, ignorând interdicția de circulație după apusul soarelui introdusă de către Armată.

Este o victorie importantă, iar dacă schimbarea va fi gestionată de opoziție și de liderii mișcării din stradă, e un câștig și mai mare. Nu știm ce se va întâmpla cu Al Bashir, cu cei din grupul autor al genocidului, nu știm cum va fi guvernat Sudanul, dar cert este că situația nu mai putea fi gestionată din rațiuni economice și de corupție – vizată deja de noii lideri ca țintă a propriilor acțiuni. Deja populația nouă și tânără a Sudanului, cu vârstă de până la 30 de ani, depășește populația născută înaintea preluării puterii în Sudan de către al Bashir, și lipsa capacității de a oferi locuri de muncă, o perspectivă de viață decentă, resurse pentru supraviețuire și perspective ale țării au făcut ca totul să se prăbușească pas cu pas. Iar modelul democratic se instalează chiar și fără sprijinul occidental direct și nemijlocit.

Într-adevăr, cea mai mare mâhnire pentru protestatari vine de la reacțiile neîncurajatoare venite și de la UE, și de la Departamentul de Stat. De la proiecția valorilor și principiilor democratice, a drepturilor omului, UE și SUA au ajuns preocupate mult mai mult de propriile probleme și au ieșiri diplomatice și relativ neutre, anunțând că poporul sudanez va decide cine îi sunt conducătorii. O abordare greu de acceptat chiar și de către liderii opoziției din Kartoum, ce preiau noua guvernare a țării.