La scurt timp după întâlnirea Kim-Putin de la Vladivostok, Coreea de Nord a lansat o salvă cu numeroase proiectile tactice, cu raza scurtă, inclusiv o rachetă balistică cu combustibil solid, cu rază scurtă de acțiune. Proiectilele și rachetele implicate, al căror număr nu a fost precizat, au zburat între 70 și 200 km și s-au scufundat în Marea Japoniei, dar în afara Zonei Economice Exclusive a Japoniei, de 200 km de la linia uscatului său. E motivul pentru care Ministerul japonez al Apărării a anunțat că testele militare nu au reprezentat o amenințare la adresa securității Japoniei.

Coincidența dintre această lansare - considerată o provocare de către comunicatul comun al șefilor de stat major al armelor întrunite, a intelligence-ului și a Externelor sud-coreene, statul cel mai scandalizat de situația create – reflectă mai degrabă un modus operandi care deja aparține Moscovei, de ceva mai mult timp.

Acțiunea liderului nord-coreean e făcută cu nuanțe, la limita acceptabilității unor asemenea provocări. Nu e vorba nici de test nuclear, nici de rachete balistice intercontinentale – despre care Kim anunța, la finele lui noiembrie 2017, după un test, că le deține, dar după prima întâlnire cu Donald Trump în Singapore a renunțat să le mai testeze, acceptând de anul trecut un moratoriu complet. Deci liderul nord-corean nu și-a încălcat angajamentele, dar își manifestă nemulțumirea și continuă perfecționarea armelor și provocările „sub radar” pentru a pune presiune pe SUA să continue negocierile și să facă concesiile pe care le așteaptă.

Președintele american a ieșit din întrevederea din Vietnam fără nici o soluție, susținând că oferta nord-coreeană e proastă. De atunci, avansul negocierilor a fost modest, în condițiile în care imaginile din satelit înregistrate și interpretate de centrul specializat al Universității Johns Hopkins a arătat activitate la situl nuclear și o probabilă reluare a îmbogățirii pentru o nouă bombă nucleară nord-coreeană, la site-un principal de testare. SUA a cerut denuclearizare totală contra reprimirii Coreii de Nord în comunitatea internațională, ridicarea sancțiunilor și crearea de avantaje economice, în timp ce Coreea de Nord a cerut ridicarea tuturor sancțiunilor și abia ulterior să se producă o denuclearizare verificabilă.

Reacțiile au fost distincte la această provocare, care a determinat, cel mai probabil, discuția telefonică Trump-Putin de săptămâna trecută și a generat summitul din Finlanda Lavrov – Pompeo, care să acopere toate temele sensibile care plasează Rusia și SUA pe o curbă inedită a ciocnirii pe toate meridianele, pe modelul Războiului Rece. Și evenimentele au subliniat reacții și evoluții distincte la nivelul statelor preocupate, SUA, Coreea de Sud și Japonia, ale căror poziții și cooperare s-a întărit din nou.

Astfel, Coreea de Sud a fost cea mai afectată și cea mai vocală, capabilitățile testate în peninsula Hodo de pe coasta de Est, trase în direcția nord-est, în Marea Japoniei, putând oricând să lovească capitala Seul. Consultări coreeano-americane telefonice și schimburi de informații sunt curente. Apoi SUA a avut o poziție mai degrabă rezervată, cu președintele Donald Trump anunțând sâmbătă pe Twitter faptul că e convins că se va ajunge la un acord și că Președintele Kim știe potențialul economic al Coreii de Nord și că nu vrea să pericliteze negocierile și perspectivele țării sale, știind totodată că Președintele Trump îi e alături în această acțiune de găsire a unui compromis.

Pe de altă parte, discuția telefonică la nivelul secretarului de stat Mike Pompeo și a ministrului de Externe japonez, Taro Kano, a subliniat și îngrijorarea Japoniei pe acest subiect. Pe de altă parte, Premierului Shinzo Abe a ales să joace și cartea propriei întâlniri și a propriei relații cu Kim Jong un, care să nu fie periclitată de un ton prea serios și belicos în reacțiile privind testele de vineri, din Marea Japoniei. De altfel, ultimele teste au arătat foarte clar nivelul de colaborare, schimb de informații și alianță mutuală ale Washingtonului, Seulului și Tokyo-ului pe aceste teme, o veste bună pentru regiunea Asiei de Sud Est.

Ideea de a pune presiune pe SUA prin intermediul acestor lansări simbolice de rachete tactice și proiectile de mare calibru cu rază scurtă de acțiune (inclusiv artilerie cu rază lungă) este una profund și subtil calculată, cu grad mare de sofisticare și cu origine mai degrabă în laboratoarele intervenționiste de la Moscova - care dorește să-și asume un rol internațional mai pregnantă și să submineze interesele americane peste tot în lume - decât la Phenian. Ideea provocării fără a provoca e mai aproape de acțiune hibridă de negare a responsabilității dar, totodată, de a efectua acțiuni suficient de provocatoare și pătrunzătoare pentru a marca nemulțumirea, lipsa de răbdare tot mai acută și dorința ca SUA să își schimbe opțiunile.

În fapt, Coreea de Nord, sfătuită cel mai probabil de Rusia - așa cum se întâmplă cu mai toți actorii de pe alte meridiane – a ales să șantajeze, să pună presiune și să provoace Washingtonul, dar toate făcute cu nuanțe, doar-doar va obține concesii unilaterale și va flexibiliza poziția SUA pe baza presiunilor create de statele din regiune, cu precădere Coreea de Sud și Japonia, care s-ar simți amenințate de perspectiva utilizării acestor arme. Șantaj, presiune și provocări inspirate care nu au cum să nu creeze dificultăți la Washington, unde președintele Trump se luptă cu audierile oamenilor săi în Congres și mai ales cu critica pentru abordările sale de politică externă. Totuși o reacție neașteptat de cumpănită, dar cu trimiteri transparente, adoptată de către președintele american.