Scrisoare deschisă, adresată domnului ministru Berca
Am fost mult timp acreditată pe lângă Ministerul de Interne, am văzut şi am auzit multe. Îi asigur pe profesioniştii de bună credinţă de la Interne - mulţi, dar cu insuficientă putere de decizie - de respect şi preţuire.
Nu de profesioniştii corecţi aveţi a vă teme, domnule ministru. Unii dintre ei au primit diverse funcţii însă, dacă nu s-au adaptat "cartelului" de la Interne, au fost relativ repede traşi pe linie moartă. Aveţi a vă teme, însă, de profesionişti care şi-au pus meseria între paranteze, alegând să obţină, ilegal, bani, influenţă şi putere. Au încurajat corupţia şi au ocrotit-o. S-au înconjurat de impostori şi neaveniţi, numai buni pe post de cozi de topor în planurile lor de înavuţire. S-au înfrăţit cu interlopi, cu diverse clanuri, dar şi cu politicienii dispuşi să-i ocrotească. Au făcut politică, deşi le era interzis.
Avea dreptate preşedintele României atunci când spunea că "oriunde pui degetul apar elemente de corupţie" în acest minister. Traian Băsescu n-a şi apăsat pe locurile atinse. Ar fi ţâşnit puroiul. Dar asta e treaba miniştrilor de Interne, nu a şefului statului. Şi, de 22 de ani, poate doar naivul Gavril Dejeu s-a încumentat să creadă că va putea să vină de hac caracatiţei de la Interne. Miniştrii au avut exact câte informaţii a dorit sistemul să le pună la dispoziţie. Oricum, un singur om nu poate face nimic, dacă sistemul nu cooperează. Una este corupţia într-o structură civilă şi cu totul altceva este ca oamenii legii să fie corupţi până în măduva oaselor. Societatea rămâne, astfel, fără antidot, fără apărare.
Clanurile interlope, reţelele naţionale şi transnaţionale de crimă organizată, filierele de criminalitate economico-financiară ale gulerelor albe nu puteau creşte sub ochii poliţiştilor dacă aceştia îşi făceau meseria. Dacă acţionau preventiv şi le eliminau din faşă. În acest minister, pe vremea generalului Toma Zaharia, au dispărut până şi droguri din depozitul poliţiei, închise cu trei lacăte, ale căror chei se aflau fiecare la altă persoană. Nimeni n-a păţit nimic. Cel mult, un acar Păun a fost arătat cu degetul sau un şef şi-a pierdut o funcţie pentru a fi numit, la scurt timp, în alta.
E uşor să fiţi ministru de Interne dacă nu atentaţi la integritatea acestui cartel. E foarte greu să fiţi un adevărat ministru de interne dacă vă luaţi în serios fişa postului.
Ca să puteţi face ordine în şerpăria de la Interne ar trebui să sigilaţi toate arhivele într-o noapte - pe modelul arhivelor STASI în Germania - şi apoi o comisie neutră să controleze, dosar cu dosar, istoricul şi activitatea fiecărui angajat în parte, de la căprar la general. Cele mai importante arhive sunt la serviciul secret al minsterului şi la resurse umane. Dar nici celelalte nu sunt de ocolit. Veţi vedea astfel cine i-a promovat în funcţii, la ce dosare şi cum au lucrat, la comenzile cui răspund. Veţi vedea şi ce averi impresionante au adunat mulţi dintre subordonaţii dumneavoastră şi pe numele cui au fost puse. Se ştie aproape totul despre angajaţii MAI, de la numerele de la pantof la dresurile preferate ale amantelor, dar informaţiile rămân stocate şi nu sunt folosite decât în rarele cazuri când angajaţii calcă pe bec şi este necesar să fie aduşi pe calea cea "dreaptă".
Ministrul care va face asta va rămâne în istorie. Muniţie există: profesioniştii oneşti, în aşteptarea unor vremuri mai bune, au adunat informaţiile, bob cu bob. E nevoie doar de voinţă politică de fier pentru ca buboiul să fie spart, curăţat şi cauterizat. Mandatul vă e scurt. Dar merită să încercaţi. Mai ales că aveţi un premier care pare a şti că reforma reală la Interne n-a început niciodată. Măcar pentru asta şi tot e bine că un om care a condus SIE a ajuns la Palatul Victoria. Ridicaţi mănuşa, domnule ministru Berca?
Recomandările noastre
