Avem un preşedinte cum n-am mai avut. Mandatele lui Traian Băsescu sunt un izvor nesecat de premiere istorice, asupra uneia propunându-vă să zăbovim astăzi. Iat-o: spre deosebire de predecesorii săi, Băsescu nu scrie tomuri întregi destinate contemporanilor şi posterităţii.
În timp ce Nicolae Ceauşescu, Ion Iliescu şi Emil Constantinescu au publicat volume groase despre opera lor, chit că, hai să fim cinstiţi, nu i-a citit nimeni, actualul preşedinte e precum strămoşii săi îndepărtaţi, dacii, care n-au scris nimic (sau n-a ajuns nimic la noi). Dacul Traian a ales să intre în istorie văzut de alţii. Afară de cazul în care se va hotărî să-şi scrie memoriile, "opera omnia" a lui Traian Băsescu va rămâne funciarmente orală.
Poate în compensaţie, actualul şef al statului român face însă alt lucru care îl deosebeşte de orice alt conducător de pe aceste meleaguri. Băsescu ia în derâdere, în spaţiul public, tot ceea ce crede că trebuie satirizat la acest stat, de când a tranformat reforma în principalul său ţel prezidenţial. Băsescu pare a fi un autor de paschinade moderne, cu meţiunea că ale lui sunt verbale. Intrate în limba română ca sinonime pentru pamflete, paschinadele erau nişte texte satirice, în versuri sau în proză, lipite de o statuie cunoscută drept "Pasquino", aparent, după un croitor având faima de gură-spartă (obiceiul a fost internaţionalizat, dăinuind chiar şi după veacul al XVI-lea, când s-a demodat vremelnic). Dintr-un roman al lui Gabriel Garcia Marquez tălmăcit de Ileana Scipione, putem afla despre "un cătun pe care fiţuicile cu zeflemele l-au distrus în şapte zile. Până la urmă, locuitorii au sfârşit prin a se omorî unii pe alţii" - consecinţe cumva de înţeles, în condiţiile în care unii puteau afla din rândurile otrăvite că nu sunt adevăraţii taţi ai copiilor pe care îi creşteau.
Ce am constata dacă fragmente din luările de poziţii ale lui Traian Băsescu ar fi transcrise pe bileţele lipite în spaţiul public? Dincolo de aspectul inedit că în România modernă par să facă la fel de multe valuri diatribele cetăţenilor la adresa conducătorului şi cele ale conducătorului pe seama cetăţenilor, paschinadele eminamente orale produse de preşedinte au descris sarcastic, printre altele: dezinteresul presei pentru alte teme decât cele legate de divorţul lui Irinel (Băsescu s-a obişnuit să vorbească un ceas despre Mecanismul de Cooperare şi Verificare fără să i se pună apoi vreo singură întrebare); competitivitatea românilor în raport cu cea a naţiunilor din primele 15 state ale Uniunii Europene; tentaţia oamenilor din MAI de a-l aplauda pe preşedinte, cu toate că n-au de ce, câtă vreme i-au strigat "Ieşi afară, javră ordinară!", iar acum, oriunde pui degetul, dai de corupţie; caracterul vocal al liderilor sindicali când vorbesc despre deturnare, acompaniaţi de trusturile de presă deţinute de Vîntu şi Voiculescu; calitatea îndoielnică a opoziţiei politice, prost condusă, fără soluţii sau program, dar cu pretenţia de a propune premier pe cineva care ameninţă justiţia; poreclele celui ce pare acum cel mai probabil succesor al său în fruntea ţării, "Porumbacu" şi "Antenescu"; incapacitatea partidului de guvernământ de a fi altfel decât PSD şi PNL, adică de a avea leadership; substituirea procurorilor şi judecătorilor de către medici, care se implică în justiţie, "oblojindu-i" pe cei extraordinar de vioi, cărora le plesnesc însă rotulele sau inima şi leşină când sunt chemaţi la tribunal; inflaţia mămicuţelor când se discută despre schimbarea de optică a unui stat asistenţial; profesorii care câştigă cât preşedintele, deşi ei lucrează 16 ore pe săptămână, iar şeful statului tot atâtea, dar pe zi; trândăvia micilor fermieri care lasă două milioane de hectare nelucrate; fanariotismul unui popor râvnind la ridicarea de biserici din bani publici etc.
Ne puteți urmări și pe Google News
Ştiţi vreun lider român care a mai denunţat atâtea tare ale poporului pe care-l conduce? Sigur nici nu veţi mai cunoaşte! Căci Crin Antonescu, dacă va ajunge preşedinte (o, nu-i departe ziua când l-am putea socoti pe chiulangiul înspăimântat de Codul Muncii drept răul cel mai mic, aşa cum a fost Iliescu în cursa cu Vadim...), va fi prea ocupat cu "greaua moştenire" a lui Băsescu pentru a mai vorbi despre altceva. La o adică, decât să cuvânteze Antonescu pe seama economiei - rog, observaţi că poporul îl consideră un premier chiar mai slab decât Boc -, mai bine să-l toace pe Băsescu până stingem televizorul.
Recomandările noastre
