Mai sunt câteva zile până la Crăciun şi vreau să fiu pacifistă. Şi constructivă.
Nu vreau să-mi amintesc de subiectele cenuşii pentru care avem la dispoziţie fiecare zi din an. Vreau să propun partidelor un proiect pe care îndrăznesc să-l consider salvator pentru această ţară. Asta cred şi unii politicieni cu care am vorbit despre el. Poate părea utopic doar dacă nu există voinţa politică suficientă pentru a-i da viaţă. Ştiu că pare o blasfemie să ceri unui partid să-şi extermine clientela politică şi să parieze pe românii de succes, din ţară şi din străinătate. Şi totuşi, toate partidele vorbesc, demagogic, de interesele noastre, ale românilor, se zbat să acceadă sau să rămână la putere, dar ignoră adevărata bogăţie a României, inteligenţele risipite, aici şi aiurea. Tocmai aceste minţi pot spori decisiv productivitatea economiei, pot genera o creştere economică substanţială, pot salva şi relansa România.
Chiar nu mai există un om politic responsabil, care să catalizeze toată societatea în jurul acestei idei? Chiar n-o putem transpune în lege? Chiar nu putem face din ea o lege precum legea Lupu sau legea Ticu? Aproape că mi-e dor de Mona Muscă. Cred că ea ar fi găsit drumul acestei idei generoase către lege.
Un program naţional gândit în cele mai mici detalii, de la locul de muncă cu contract ferm până la locuinţă, prin care valorile României, indiferent de vârsta biologică, să fie reunite în ţară pentru a lucra împreună - fie şi pe o perioadă determinată, dacă unii dintre ei nu vor să revină definitiv în ţară - nu este deloc o utopie. Cei care nu pot veni full-time ne-ar putea oferi o consultanţă valoroasă. Şi sunt măcar câteva mii de români din cele 3,5 milioane aflaţi în afara graniţelor doritori să facă ceva pentru România. Ca să nu mai vorbim despre excelenţe aflate aici, printre noi, pe care nimeni nu le bagă în seamă. Români ignoraţi, deşi se bucură de respect şi recunoaştere internaţională, români alungaţi de mediul de afaceri neprielnic în toate cele patru zări, români speriaţi de şubreda democraţie românească, de corupţie şi de o justiţie strâmbă, români veniţi să investească în ţară ce au câştigat în afara ei şi au fost furaţi ca în codru, români cărora li s-a refuzat şansa unei competiţii corecte aici, dar au făcut cariere fulminante peste graniţe.
Ne puteți urmări și pe Google News
La anul, pe vremea aceasta, alegerile se vor fi terminat. Va îndrăzni vreun partid să facă din reunirea fiilor rătăcitori (n-am spus risipitori…) prioritatea zero a anilor ce vin? Dacă la început se vor întoarce câteva zeci sau sau sute, iar aceştia vor avea rezultate, rând pe rând vor căpăta curaj şi vor veni şi alţii. Nimănui nu-i este bine în ţară străină.
Nu trebuie decât să fim oneşti şi ne respectăm ofertele cu care i-am convins să parieze, din nou, pe ţara lor. Va reuşi vreun partid să-şi depăşească condiţia şi să tragă lozul câştigător cu o lege fermă, care să bată în cuie promisiunile? N-ar câştiga şi nu s-ar salva doar acel partid, ci toţi românii. Există în prezent, din păcate, două Românii, cu două viteze. Una care începe să semene cât de cât cu ţările Uniunii Europene şi una pentru care Europa este încă foarte departe. Dacă am spune adevărul, România rurală este aproape medievală. Misiunea întregii clase politice ar trebui să fie modernizarea şi reforma reală a statului, astfel încât diferenţele să se estompeze. Pentru a le topi, însă, este nevoie de bani. Iar aceştia nu pot fi produşi decât de către oameni care au experienţe şi succese în corporaţii sau în slujba administraţiilor occidentale. Una este să bagi un euro şi să scoţi zece sau o sută, altceva este să câştigi doar un cent sau zece la un euro investit. Din aceşti bani, guvernările viitoare vor putea investi masiv în România rurală.
De ce nu ar putea munci şi face performanţă de nivel mondial un Steve Jobs în România? Nu am spus de ce nu s-ar naşte, fiindcă, poate, între tinerii români care lucrează acum sau se pregătesc să plece în Silicon Valley, se află un Steve Jobs în devenire. România viitorului va arăta aşa cum arată copiii şi adolescenţii de astăzi. Dacă nu vom avea grijă de ei, vor pleca acolo unde sunt preţuiţi şi valorizaţi. Chiar dacă proiectul vi se pare scump, vă asigur că merită fiecare bănuţ.
Recomandările noastre
