Florian Bichir: Am fost ieri invitat la lansarea unui nou cotidian, "Unu".
Finanţatorul este Vasile Turcu, cunoscut marelui public pentru faptul că sponsorizează clubul de fotbal Dinamo Bucureşti. N-am putut decât să-l felicit pe patron pentru curajul de a investi în presă în momentul în care alţii, cuprinşi de panica crizei mondiale, se retrag pe capete. „Evenimentul zilei“ nu s-a temut niciodată de concurenţă, ba dimpotrivă, a acceptat competiţia, iar un nou cotidian nu este decât o provocare în plus.
După conferinţa de presă a colegilor noştri, ne-am strâns după cum e obiceiul jurnaliştilor la o mică bârfă. La un schimb amical de informaţii. Deh, meteahnă de breaslă. Unii erau trişti, alţii încrezători în destinul presei. Oricum, toţi erau conştienţi că presa trebuie să revină la bază, la scopul ei iniţial sau, după cum spune un amic de-al meu, „la rădăcinile jurnalismului“. Să scrie pentru oameni, nu pentru a-şi satisface propriile frustrări. O presă care îţi oferă DVD-uri, chiloţi, calorifere sau mai ştiu eu ce e sortită eşecului.
Discuţia despre calitatea actului jurnalismului s-a mutat, în mod inevitabil, spre valoarea oamenilor din media. Evident, toţi cei absenţi aveau o hibă! Salvarea a venit - pentru că altfel micul colocviu putea pica în ridicol - când un coleg mai hâtru ne-a adus vestea cea mare: „Monica Columbeanu (cacofonia nu ne aparţine) îşi doreşte să demonstreze că poate fi şi jurnalistă“.
Nici 11 septembrie nu ne-a tulburat în asemenea hal. Gata, suntem salvaţi! Celebra doamnă Columbeanu se va implica profesional, ne va arăta cum se face jurnalism. Din informaţiile culese de la colegii noştri de la „Gardianul“, am aflat că: „Monica Columbeanu pare să fie femeia care se pricepe la orice, mai nou adjudecându-şi şi statutul de jurnalist. Aflată la o expoziţie de pictură, doamna Columbeanu s-a plimbat toată seara cu microfonul în mână în încercarea de a smulge câte o declaraţie de la cei mai importanţi invitaţi. Monica Columbeanu vrea să demonstreze că poate fi mai mult decât un model de succes şi soţia unui miliardar, astfel că îşi dă toată silinţa în acest sens“. O imagine care pe mine unul mă îngrozeşte. O pălugă de doi metri, agramată - scuze, am înţeles că i se spune „diva din Izvorani“ -, dându-şi obligatoriu cu mâna prin păr, cu o măciulie în mână fugărind nişte invitaţi. Asta da jurnalism! Poate asta înseamnă jurnalism în capul fostei domnişoare Gabor, care crede că a fi jurnalist înseamnă să întrebi tălâmbă: „Pisi, şi ce mai faci? Ce planuri de viitor ai?“.
După ce a fost filmată în toate poziţiile, de-a ajuns ca viaţa ei să fie un fel de „Big Brother“, madam Columbeanu, sătulă de atâtea replici geniale ale soţului - „mda, mişto“ -, a simţit nevoia de o provocare în viaţă. Şi unde putea avea loc aceasta dacă nu la televiziune, să o vadă ţara, să se oftice colegele ei că s-a ajuns.
Implicarea în media a doamnei Columbeanu este demnă de salutat. Dar ar fi bine să o facă în propriul trust de presă sau pe un canal cu circuit închis. Nu ştiu câtă lume are chef să o vadă de miss Cerebel. Vorba emisiunii sale, „No comment by Monica Columbeanu“!
Recomandările noastre
