Mircea Marian: "Nimic nu-i justifica pe cei care au vrut ca televiziunea publica sa fie pusa in slujba Imparatului porcilor. Onoarea acestuia a ajuns, de mult, intr-o cocina."

Niciodata nu mi-am inchipuit ca un baiat fin ca Alexandru Sassu va deveni aparatorul onoarei porcarului Remes. Dar, ma rog, asta este problema sa personala. Important pentru public este faptul ca directorul general al televiziunii romane s-a transformat in cenzor si a oprit difuzarea celei de-a doua parti a filmului „Spaga pentru Remes”, invocand chestiuni subiective, precum „corectitudinea” si „oportunitatea”. „Acum nu este momentul”, spuneau activistii PCR, la sfarsitul anilor ‘80, atunci cand se discuta despre reformele incepute de Gorbaciov in URSS.

In urma cu cativa ani am fost la Stockholm, la un curs pentru jurnalistii din Europa de Est, iar unul dintre lectori era o vedeta a radioului public suedez. De ce era o vedeta? Pentru ca distrusese imaginea Suediei in India si sabotase un contract de furnizare de armament suedez, in valoare de zeci de milioane de dolari.

Pe scurt, prin anii ‘80, o firma suedeza a mituit guvernul indian pentru a obtine un contract de furnizare de rachete. Ziaristul respectiv a aflat - niciodata nu a vrut sa spuna de la cine - si a dezvaluit intreaga poveste. Ulterior, s-a ajuns in situatia ca, in India, numele companiei suedeze de armament sa devina sinonim cu termenul de „afacere dubioasa”.

„Ziaristii trebuie sa fie indiferenti la consecintele articolelor lor”, a fost mesajul repetat insistent de jurnalistul care, repet, lucra la radioul public. Informatia trebuie difuzata, chiar daca exista riscul ca unii sa sufere, a fost concluzia lectiei suedeze.

Nu ma astept ca un politician ca Alexandru Sassu sa fie preocupat de astfel de subtilitati filosofice ale profesiei de jurnalist. Nu-mi pun nici macar problema daca a citit vreodata articolul 31 din Constitutie, in care scrie: „Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit”. Sassu trebuie sa-si salveze cariera politica, iar datoria sa este sa slujeasca PSD-ul si pe Mircea Geoana, cei care l-au trimis la conducerea TVR.

Imposibil de scuzat sunt insa acei ziaristi care au facut, in aceste zile, apologia cenzurii, invocand aproximativ aceleasi argumente ca si Sassu. Ii inteleg pe cei care sunt suspiciosi si sustin ca toata afacerea Remes nu este decat un episod in razboiul dintre presedinte si premier. Pot fi invocate destule dovezi circumstantiale in favoarea acestei teorii.

Poate ca multi sunt ingrijorati pentru ca s-a creat un precedent. Filmari si inregistrari ale unor convorbiri telefonice, interceptate de institutii ale statului, ar putea ajunge in media, in loc sa fie utilizate ca proba in justitie.

Aceasta nu explica insa tentativa de a inchide ochii la penibilul scandal din jurul devoratorului de caltabosi, Decebal Traian Remes. Rolul ziaristilor este de a da informatii, eventual de a le si comenta, dar niciodata de a le cenzura in numele unui interes politic superior.

Oricat de tare i-ar mana antipatia fata de Traian Basescu, nimic nu-i justifica pe cei care au vrut ca televiziunea publica sa fie pusa in slujba Imparatului porcilor. Onoarea acestuia a ajuns, de mult, intr-o cocina.