Si este natural ca optiunea cetateanului sa fie dictata de simpatiile si antipatiile fata de un partid politic sau altul, dintr-un anumit moment al ciclului electoral national. Este insa absurd ca europarlamentarele sa fie doar un pretext, asa cum a recunoscut insusi Mircea Geoana, pentru lupta politica interna. De ieri este clar ca demersul de suspendare a presedintelui din functie va fi subiect dominant al campaniei electorale, chiar daca lectia ionesciana de constitutie aplicata de PSD, PRM si PC lui Basescu nu va fi impinsa spre climax, adica spre referendum.

In orice conditii, votul la europarlamentare se va polariza in functie de sentimentele fata de seful statului, un actor politic care nu participa la alegeri. Si din nou romanii se vor afla in situatia de a introduce in urna emotii, nu optiuni. Partidele la putere nu vor avea decat de pierdut daca intra in capcana PSD: suspendarea presedintelui subordoneaza ca impact public succesul principal al actualei administratii, aderarea la 1 ianuarie 2007 la Uniunea Europeana.

Pariul PSD este sa faca, in sfarsit, figura de partid de opozitie, ceea ce, crede el, i-ar permite sa-si adjudece europenele si sa ia avant pentru alegerile interne. PSD se proiecteaza deja ca partid invingator, incurajat de triumful opozitiei la europarlamentarele din alte state. In plina nevroza politica, partidele rateaza astfel o sansa uriasa sa-i apropie pe romani de Uniunea Europeana.

Cei mai multi dintre noi stiu ca europarlamentarii vor reprezenta Romania la Parlamentul European, vor fi un soi de ambasadori ai tarii noastre. Aceeasi perceptie a fost evidentiata si la nominalizarea comisarului european. Or, acolo, ei vor fi exponentii unor curente politice, vor participa la elaborarea si adoptarea unor legi ce privesc toate statele UE, avand datoria implicita, doar implicita, sa sustina si interesele Romaniei.

Cum va arata Europa din care facem parte depinde de activitatea lor acolo, un efort pentru constructia politica a UE. Ar fi fost obligatoriu pentru formatiunile din Romania sa faca macar un scurt rezumat al programelor partidelor europene. Nu de altceva, dar s-ar putea sa ne placa mai putin sau mai mult PSD dupa ce aflam ca socialistii europeni sustin drepturile minoritatilor nationale, culturale, sexuale, autodeterminarea acestora si ecologismul. Ca liberalii propun cetatenia europeana, fiind in materie de drepturi ale omului mai aproape de stanga, adica de socialisti, decat de dreapta, respectiv de populari.

Ori ca Partidul Popular European, oglindit inca palid de Partidul Democrat, pune valorile crestine in centrul doctrinei sale si in miezul constructiei europene si are, implicit, rezerve fata de experimentele genetice si fata de avort. Sau ca grupul pe care-l va crea votul pentru PRM este, de fapt, impotriva constructiei Uniunii Europene. Daca schimbam perspectiva si asezam europenele la un nivel mai sus decat alegerile interne, s-ar putea sa descoperim ca avem cu totul si cu totul alte optiuni.

Ceea ce ne fura partidele prin macinarea in gol a temelor interne este tocmai aceasta identitate de cetateni ai Europei, tinandu-ne sub bocanc in provincia noastra.