Vreau să trăiesc bine! Vreau să îmi permit măcar un concediu pe an! Vreau să-mi schimb maşina o dată la doi ani, nu la 15 ani. Vreau să îmi achit creditul pentru garsonieră în zece ani, nu în 30 de ani. Vreau, dacă mă îmbolnăvesc, să fiu tratat bine şi fără şpagă. Vreau să ştiu că nu voi muri de foame dacă, printr-o minune, o să prind vârsta pensionării.

Îmi doresc normalitate! Suntem în Uniunea Europeană, dar în loc să primim, plătim! Deşi "oficial ne merge bine", preţurile cresc, iar nivelul de trai scade. Normal ar fi ca un profesor să câştige în România măcar cât un muncitor necalificat în Germania, logic ar fi ca salariul minim de la noi să fie mult mai mare decât cel din Grecia, de minim bun-simţ ar fi ca forţa de muncă românească să se bucure de liberă circulaţie în Europa.