Este sponsor al partidului în plină campanie electorală. În funcţie de "cotizaţie" i se promite un locuşor călduţ. La un moment dat partidul îl răsplăteşte: îl numeşte în funcţie la o campanie/societate/regie autonomă pentru serviciile din campanie.

Odată ajuns în fotoliu de manager, sponsorul, uneori, neavând nicio tagenţă cu domeniul în care activează societatea pe care trebuie să o conducă începe documentarea: cu cine are încheiate contracte societatea, pe unde se scurg banii, cine fură mai mult. O perioadă scurtă se fereşte să iasă în faţa opiniei publice, argumentând prin faptul că trebuie să vadă situaţia reală din companie.