Când auzim expresia „specii pe cale de dispariţie”, ne gândim de obicei la locuri îndepărtate din pădurea amazoniană, din Kenya sau din vreo insulă exotică din arhipelagul indonezian. Din păcate însă, expresia nu este valabilă numai pentru jungla cu vegetaţie abundentă pe care o vedem la televizor, ci şi pentru România. Potrivit listei roşii întocmite în 2008 de Uniunea Internaţională pentru Conservare Naturală (IUCN), România are mai multe specii de păsări ameninţate (Threatened), încadrate în trei categorii.

AMENINŢATE GRAV (Critically endangered). Nagâţul de stepă şi culicul mic sunt două specii accidentale pentru România. „Pentru ultimii 20 de ani, nu există semnalări dovedite ale acestor păsări”, spune Ciprian Fântână, managerul de proiecte de conservare din cadrul Societăţii Ornitologice Române.

AMENINŢATE (Endangered). Raţa cu cap alb este o specie rară, cu coada alcătuită din pene extrem de dure, şi care la noi este oaspete de iarnă, în special pe lacul Techirghiol.

Tot în Dobrogea, încă mai poate fi întâlnit şoimul dunărean. SOR a desfăşurat în anii 2004 şi 2005 un proiect de conservare a lui şi a amplasat 14 cuiburi artificiale în zone împădurite, învecinate cu ariile de stepă. Scopul era acela de a ajuta şoimul să-şi găsească cuiburi în apropierea zonelor de hrănire.

Cuiburile artificiale erau alcătuite din scânduri, iar în interior aveau nisip şi pietriş mărunt, în care femelele puteau forma o adâncitură pentru a-şi depune ouăle. „Din păcate, nu prea au fost rezultate, multe cuiburi au fost furate, altele deteriorate”, spune Fântână.

650.000 de euro pentru a salva gâsca cu gât roşu

Un alt oaspete de iarnă la noi în ţară este gâsca cu gît roşu, în special în regiunea lacului Razelm, din Dobrogea, şi în estul Munteniei. În 2004, a fost demarat un proiect de peste 650.000 de euro, finanţat în proporţie de 75% din fonduri europene, pentru salvarea acestei specii de gâscă, una dintre cele mai rare din lume.

„S-a cumpărat un teren lângă lacul Techirghiol, iar terenul a fost cultivat cu plante cu care gâsca se hrăneşte, de exemplu grâu şi boabe de porumb, ca să aibă hrană la îndemână”, povesteşte Fântână. Nu s-a observat însă o creştere a populaţiei deoarece în apropiere s-a ridicat o fermă de piscicultura, iar din cauza deranjului gâştele nu mai frecventează atât de mult lacul.

VULNERABILE (Vulnerable). Pelicanul creţ cuibăreşte în Delta Dunării. La ora actuală numărul lor nu depăşeşte, probabil, 500 de perechi clocitoare în Europa, potrivit SOR. Iarna, el se mută adesea înspre zonele de coastă. Spre deosebire de pelicanul comun, cel creţ are partea inferioara a aripilor complet deschisă la culoare.

Acvila ţipătoare mare poate fi întîlnită în timpul iernii în Deltă. Cuibareste foarte rar în nord-estul Europei, în ţinuturi împădurite, adesea în apropierea lacurilor, a râurilor şi a bălţilor. Poate fi recunoscută după ţipetele înalte pe care le scoate, asemănătoare schelălăitului unui câine.

Singurele dropii pe care le mai avem vin din Ungaria

Exemplare răzleţe de dropie mai apar acum doar în vestul ţării, însă acestea provin din populaţia cuibăritoare în Ungaria. În trecut, era foarte răspândită în Europa, iar la noi în câmpia Bărăganului. Dropia este foarte timidă şi cuibăreşte pe câmpiile largi, deschise, fie stepă sau terenuri cultivate.

Cu o greutate de 8-16 kilograme, masculul este cea mai masivă pasăre din Europa, iar în zbor arată ca o gâscă enormă. În schimb, femelele sunt mai uşoare şi nu depăşesc 5 kilograme.

“Jocul nupţial constituie o privelişte spectaculoasă. Masculul începe prin a-şi ridica coada şi, trăgându-şi gâtul spre spate, îşi umflă gâtul ca un balon (capul aproape dispare); în acelaşi timp, îşi ridică mustăţile zbârlite. (…) Aripile sunt răsucite în faţă, iar punctul culminant este atins atunci când întreaga pasăre devine un ghem imens de puf alb”, Societatea de Ornitologie

 

De obicei, dropia este tăcută, însă în perioada de cuibărire scoate ocazional un strigat aspru, ca un lătrat.

Gârliţa mică, specie foarte rară şi care apare sporadic în timpul iernii, alături de acvila de câmp şi vânturelul mic (rar în Europa, cu excepţia Spaniei, unde este destul de comun), întregesc lista roşie a păsărilor vulnerabile din România. În ultimele decenii, nu au mai fost găsite cuiburi ale acvilei de câmp.

Fără cale de întoarcere

Pentru unele specii de păsări nu se mai poate face nimic: au dispărut deja de la noi. Cele mai emblematice sunt speciile de vulturi: zăganul, vulturul pleşuv sur, vulturul negru şi hoitarul.

„Primele trei au dispărut în prima parte a secolului trecut, în special din cauza folosirii otrăvurilor (de exemplu stricnină) în combaterea carnivorelor mari (lupi). Hoitarul a cuibărit în România până în anii '80”, spune Fântână.

Care sunt cauzele dispariţiilor?

• degradarea habitatului, cauzată de intensificarea agriculturii • modificările survenite în zonele umede (în special în zonele lacurilor şi a celor inundabile de-a lungul Dunării şi a râurilor mari) • managementul defectuos al pădurilor şi al păşunilor • uniformizarea condiţiilor de habitat din cauza intervenţiei umane, ceea ce afectează speciile care utilizează anumite tipuri de resurse

“Un pericol potenţial îl reprezintă, în viitorul apropiat, şi amplasarea fermelor eoliene pe traseele de migraţie ale păsărilor”, mai spune managerul de proiecte al SOR.

“În primul rând, nu trebuie să ne intereseze cum afectează societatea umană dispariţia unor specii de animale, ci faptul că acele specii dispar pentru totdeauna, chiar dacă acest fapt are sau nu are implicaţie directă pentru om”, Ciprian Fântână

În România, ariile naturale protejate acoperă o suprafaţă de 17,8 % din teritoriul ţării (rezervaţii, parcuri, arii speciale de protecţie avifaunistică şi situri de importanţă comunitară).

Avem 108 Arii de Protecţie Specială Avifaunistică (APSA), care reprezintă 12 % din suprafaţa ţării.

În total, au fost propuse 130 de Arii de Importanţă Avifaunistică (AIA), însă numai 38 dintre ele au fost desemnate Arii de Protecţie Specială Avifaunistică în întregime. 21 de nu au fost desemnate, iar 71 au fost desemnate doar parţial.

Potrivit lui Fântână, această situaţie afectează mai multe specii de păsări. Dacă nu va atinge procentul stabilit de Uniunea Europeană privind suprafaţa ce trebuie declarată arie protejată, “România va fi trimisă în faţa Curţii Europene de Justiţie”, avertizează el.

Dispariţiile cumulate ale mai multor specii pot afecta circuitele din natură şi pot influenţa inclusiv societatea umană, conchide Fântână.