Sursa: dreamstime.com
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Drapelul Național, simbolul eroismului și neatârnării. Deși, oficial, din 1848, vorbim de un drapel național revoluționar, tradiția este foarte veche. Data de 14/26 iunie 1848 este una emblematică. Guvernul Provizoriu de la București a decretat că Drapelul Național va fi în culorile albastru-la hampă, galben la mijloc și roșu în vânt. Dar oare de unde s-au inspirat pașoptiștii?
Decizia politică a statului român contemporan
Constituția României adoptată la 21 noiembrie 1991, în articolul 12, alineatul 1 prevede „Drapelul României este tricolor; culorile sunt așezate vertical, în ordinea următoare începând de la lance: albastru, galben, roșu”.
Proporțiile fiecări culori, nuanțele fiecărei culori, alături de „protocolul drapelului” sunt reglementate de către Legea nr. 75 din 16 iulie 1994.
Simbolistică în alegerea culorilor
Drapelul Național are o simbolistică aparte a culorilor. Albastrul simbolizează Libertatea, Galbenul Dreptatea, Roșul, spiritul de sacrificiu al poporului român de-a lungul secolelor. De menționat este că atât înainte de momentul 1848, cât și după, autoritățile au folosit dispunerea orizontală a culorilor, Adică atât domnitorul Alexandru Ghica, cât și domnitorul Barbu Știrbei au folosit drapele având culorile orizontale. Din 1856, însă, s-a menținut sistemul culorilor în sistem albastru, galben, roșu, orizontal.
Drapelul tricolor, de la legendă la acțiune politică
În Letopisețul de la Bistrița a fost menționată o întâlnire de împăcare între Bogdan Vodă și Radu Vodă la 1506. Pictorul Constantin Lecca a pictat, câteva secole mai târziu scena, drapelul Moldovei având culorile roșu și galben, iar cel al Țării Românești, galben și albastru. Cele trei culori apar și în simbolistica heraldică din vremea lui Mihai Viteazul, în steagul lui Tudor Vladimirescu pentru Drapelul Național.
În mai 1848, la Blaj, românii au folosit în Ardeal pentru Drapelul Național simbolul culorilor verticale, albastru, alb roșu, după amintirile lui George Barițiu. Pe Drapel, era deviza „Virtutea Romană Reînviată”. Pașoptiștii de la București au decis ca să folosească același sistem de dispunere, pe model francez, numai că drapelul românesc avea albastru, galben și roșu. Dispunerea culorilor era pe orizontală.
Drapelul revoluționar sfințit la Craiova
Drapeul Național are legătură cu orașul Craiova, Cetatea Băniei! Drapelele revoluționare au fost sfințite în vara lui 1848, în toate centrele revoluționare. La Craiova, de exemplu, a fost sfințit în curtea Bisericii Episcopale Gănescu, aflată atunci exact unde la finele secolului XIX s-a ridicat Palatul de Justiție, astăzi, Rectoratul Universității din Craiova, adică principala clădire a Universității. Steagul revoluționar avea înscrisă deviza „Dreptate Frăție”.
Drapel. Sursa foto: Pixabay
Cuza și drapelul tricolor
Românii au continuat să poarte „tricolorul revoluționar”, adică Drapelul Național. L-au arborat chiar și în timpul Adunărilor Ad Hoc, în 1857. În perioada 1859-1861, au coexistat drapelele Țării Românești și Moldovei. Totuși, tricolorul pașoptist a rămas steagul unic. A fost folosit până la 1861, alături de drapelele celor două Principate, dintr-o întâmplare fericită.
Atunci când se îndrepta spre București, pentru prima oară, de la dubla alegere, Alexandru Ioan Cuza a fost întâmpinat de autoritățile primului județ al Țării Românești, Buzăul, cu drapelul tricolor. La 22 iunie 1861, Cuza avea să reglementeze drapelul tricolor drept Drapelul Național al României, în dispunerea culorilor orizontală: albastru, galben, roșu. Ulterior se va trece la dispunerea verticală a culorilor drapelului național.
