EVZ Special
Dosarul unui imperiu criminal. Regizorul din umbră al celor mai sângeroase asasinate din România
Sursa foto: pixabay.com
Din cuprinsul articolului
Sergiu Băhăian, milionarul condamnat la 30 de ani de închisoare pentru instigare la omor, ar putea părăsi curând celula de la Penitenciarul Jilava. Acuzat că și-a folosit victimele drept paravan în afaceri dubioase apoi a coordonat asasinarea lor, Băhăian a depus o cerere la Tribunalul București, în care a cerut întreruperea pedeapsei din motive medicale.
Cererea i-a fost acceptată, însă decizia nu este definitivă, fiind contestată de procurori. Cererea va fi reexaminată, la începutul lunii septembrie, de către o instanță superioară.
Bolile de care suferă Sergiu Băhăian
Documentele depuse la dosarul de la Tribunalul București arată că Băhăian suferă de adenocarcinom de prostată stadiul IV cu metastaze osoase multiple, sepsis, insuficiență respiratorie cronică stadiul IV cu necesar permanent de oxigen și hepatită cronică cu virusurile C și B.
Medicii au indicat că supraviețuirea pacientului depinde de tratament oncologic complex, monitorizare permanentă și spitalizări frecvente. Ca urmare, instanța i-a acordat o întrerupere a executării pedepsei pentru trei luni, pentru a urma tratamentele necesare. Între 2013 și 2017, Băhăian, supranumit și „Regizorul morții” sau „Călăul de boschetari”, a primit mai multe condamnări în dosare diferite, însumând nu mai puțin de 106 ani de detenție. Conform regulilor din Codul Penal, toate pedepsele au fost contopite, rezultând o pedeapsă finală de 30 de ani.
Sergiu Băhăian, un croitor cu ambiții de milionar
Sergiu Băhăian. Sursa foto: Arhiva EVZ
Născut în 1962, în București, Sergiu Băhăian spunea că este regizor și pictor de profesie. După ce a ajuns milionar povestea că, în tinerețe, cânta la chitară și vindea tricouri imprimate ori mărțișoare la tarabe. „Arta era pentru mine o evadare spirituală”, declara el.
După Revoluție, a simțit potențialul unei piețe libere și, în 1991, și-a început propria afacere: „Am pornit cu două mașini de cusut și doi oameni, dintre care unul eram eu. Ziua vindeam prin consignații, noaptea coseam. Fiecare lună aducea o nouă mașină și un nou lucrător.” Așa s-a născut Sabina Product SRL, botezată după fiica sa, Sabina, pe atunci de numai doi ani. Afacerea a crescut rapid, devenind una dintre poveștile de succes ale anilor ’90.
De la croitor, la afacerist de top
În numai trei ani de la înființare, Sabina Product, firma născută din două mașini de cusut și câțiva angajați, ajunsese să dețină trei fabrici și un magazin propriu. Băhăian se lăuda în presa vremii că exportă haine în Belgia, Olanda și Statele Unite, mulțumind Băncii Agricole pentru suportul moral și financiar. Banca, una de stat, avea să se prăbușească în 2001, lăsându-l pe Băhăian cu notorietate și intrat în cercuri înalte.
Personajul monden al anilor ’90
Anii ’90 l-au transformat pe Băhăian, proaspăt antreprenor, într-un personaj monden. Și-a deschis o agenție de publicitate, o casă de producție muzicală, a sponsorizat echipa națională de handbal și clubul Dinamo București. În 1995, punea bani în producția filmului „Asfalt Tango” și finanța un album al Loredanei Groza. A organizat festivalul „Sabina Music Live” la Costinești, strămoș al festivalurilor Neversea sau Untold.
Jocul piramidal și prima cădere
În aceeași perioadă, Băhăian punea la cale un joc piramidal, mascat sub denumirea „contracte de asociere în participațiune” la Sabina Product. Reclamele promiteau câștiguri de 25% pe lună. Mii de români auinvestit, iar firma a încasat aproape 8 milioane de dolari, peste 2 milioane de mărci germane și 11,2 milioane de lei vechi de la 7.150 de depunători. Schema s-a prăbușit în vara lui 1995, iar Băhăian a fugit în Ungaria cu întreaga avere.
În decembrie 1995 a fost prins și extrădat, fiind condamnat în 1998 la cinci ani de închisoare pentru bancrută frauduloasă, fals și uz de fals, eliberat condiționat în 2001. În 2002 era deja implicat în noi înșelăciuni internaționale.
Schema escrocheriilor lui Sergiu Băhăian
Sergiu Băhăian. Sursa foto: Arhiva EVZ
Din biroul său din București, Băhăian coordona escrocherii complexe: prelua firme, comanda marfă, plătea cu cecuri fără acoperire, revindea și încasa milioane. Folosea „săgeți” – oameni săraci, cu identități false – care semnau contracte, iar „locotenenții” săi se asigurau că totul mergea perfect. Nimic nu era întâmplător, Băhăian vâna firme vulnerabile, suna sub identități false și trimitea oamenii să finalizeze înșelătoria.
Totul a ieșit la iveală în 2010, după ce Ion B., un tânăr de 20 de ani din Constanța, a mărturisit că a fost martor la crime. El lucrase sub comanda lui Valentin Șlepac, omul de încredere al lui Băhăian, ca paznic la un depozit din Bragadiru.
Lucian Cernat, aruncat în Canalul Dunăre – Marea Neagră
Potrivit DIICOT, Lucian Cernat, 39 de ani, a fost folosit ca „administrator” în firmele lui Băhăian. În august 2006, când societățile înșelate amenințau că vor sesiza poliția, Cernat a cerut bani pentru a fugi. Șlepac, Mîrșu și Ion l-au dus inițial la un hotel din București, apoi în Constanța, unde beat fiind, a fost aruncat în Canalul Dunăre – Marea Neagră. Cadavrul a fost descoperit după trei săptămâni. Parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale, deși buletinul lui era falsificat. Șlepac a recunoscut ulterior crima, spunând că a acționat la ordinul lui Băhăian.
Emilian Leonte, aruncat într-o groapă
Emilian Leonte, zidar, a devenit „administrator” la 14 firme ale lui Băhăian în 2008. Când amenința că îi va denunța, Șlepac l-a lovit cu ciocanul în cap și l-a aruncat într-o groapă de lângă Canalul Dunăre, acoperit cu folie, pietre și legat de o bordură.
Sfârșitul lui Ionel Ulezu
În decembrie 2007, Băhăian a pus la cale o schemă de leasing fraudulos. Administratorii fictivi, Ionel Ulezu și Petrică Captalan, erau controlați de Băhăian și Șlepac. În iunie 2008, Ulezu a fost ucis de Șlepac și Grigoraș în curtea fraților P. din Măgura: beat și drogat, a fost aruncat într-o groapă adâncă de 1,5 metri, acoperit cu pământ, pietre și beton, murind prin sufocare.
Moartea lui Petrică Captalan, trimis în „Venezuela”, și a „locotenenților”
Petrică Captalan, 28 de ani, a fost găsit în aceeași curte. Ultimul semn de viață a fost pe 15 august 2008. Bahaian i-ar fi spus locotenentului să-l trimită în „Venezuela” (curtea fraților P.). A fost lovit cu bâta, capul acoperit cu pungă, aruncat într-o groapă de 70 cm, acoperit cu pământ, pietre și beton. Legistul a stabilit moartea prin asfixie mecanică.
Șlepac a murit în octombrie 2011 la Spitalul Penitenciar Jilava, în urma unei afecțiuni cronice. Adrian Grigoraș a murit în 2012 la Penitenciarul Rahova, la doar 22 de ani.
