Descendenta Brâncovenilor în mari academii ale Europei. A fost prima femeie decorată cu Legiunea de Onoare

Marea doamnă a culturii românești a rămas un exemplu de spirit luminat, talent literar și de diplomație culturală pusă în slujba țării. Ana Elisabeta Brâncoveanu, devenită contesă de Noailles era fiica lui Grigore Brâncoveanu, descendent al familiei Brâncoveanu și al artistei  Raluca Musuruș, fiica uui trimis diplomatic al Porții Otomane la Londra, de origine greco-bulgară.

Ana de Noailles - decorată cu Legiunea de Onoare!

Ana Elisabeta Brâncoveanu s-a născut la 15 noiembrie 1876, la Paris. La 21 de ani, în 1897, s-a căsătorit cu Mathieu Ferdinand, conte de Noailles, primind titlul nobiliar al acestuia. Imediat după căsătorie, Ana de Noailles  a devenit cunoscută pentru versurile sale, în limba franceză, considerate ca aparținând parnasianismului.

Ana de Noailles a inaugurat pe Avenue Hoche din Paris un mare salon literar, care rivaliza cu alte saloane cunoscute ale epocii, multe având ca amfitrioane membre ale elitei culturale românești. A devenit prima femeie Comandor al Legiunii de Onoare.   Ana de Noailles a fpst considerată drept o regină neîncoronată a literaturii franceze.

Ana de Noailles  - amintită în prestigioasa publicație „Times” și aleasă în Academia din Paris și din Bruxelles!

Revista ”Times” a numit-o pe Ana de Noailles cea mai importantă poetă franceză și chiar europeană a secolului XX, acest eveniment având loc în 1913. Pînă în 1914, publicase versuri dar și nuvele foarte apreciate de către crema scriitorilor francezi ai epocii.

Inteligența artificială, sub lupa unui test extrem de dificil. 2.500 de întrebări imposibile

Agenții FBI intră „în ring” cu starurile UFC. Vor învăța noi tehnici de luptă

După Primul Război Mondial, în 1921, Ana de Noailles a devenit membră a Academiei Regale Belgiene de limbă și literatură franceză, precum și a Academiei Franceze.

Cea mai de seamă reprezentantă a ”Belle Epoque”!

Ana de Noailles a  fost considerată drept cea mai de seamă reprezentantă a ”Belle Epoque”, însă steaua sa a început să apună când societatea a început să fie atrasă de curentul avangardist romovat de românul Tristan Tzara, care promova o poezie neconvențională.

Refuzând să se reorienteze din punct de vedere al poeziei, Ana de Noailles a preferat să se tretragă din prima scenă.

Scriitorul Marcel Proust, mare prieten al românilor, a construit personajul feminin contesa Gaspard de Reveillon din romanul ”Jean Santeuil”, având-o ca model pe Ana de Noailles. A fost model pentru pictori, sculptori celebri ai epocii.

Critica literară românească între laude și critici

Originea  românească după tată a Anei de Noailles l-a determinat pe istoricul Nicolae Iorga să impună acceptarea Anei de Noailles drept membră de onoare a Academiei Române, la 25 iunie 1925. Motivația acestuia a fost aceea că Ana de Noailles a folosit modelele, trăirile sufletești specific balcanie, chiar dacă a creat în limba franceză și în ciuda faptului că nu a vizitat patria tatălui său decât o singură dată.

Octavian Goga o atacă dur pe Ana de Noailles într-o poezie intitulată ”Îți recitesc răvașu-n franțuzește”, din care voi reda aici ultima strofă: ” Când vei simți o jale vag-adese/ și-n liniștea amurgului de toamnă/  Te vor fura îndemnuri nențelese, Nu te mira: Sunt Brâncovenii, doamnă!” Tot un ton dur, critic folosește și George Călinescu  în ”Istoria literaturii române de la origini, până în prezent”, reproșându-i că ea și-a renegat originile românești.

Memoriile și sfârșitul. A ținut să aibă slujbă ortodoxă!

În 1932, Ana de Noailles și-a publicat autobiografia, intitulată ”Cartea vieții mele”. Ana de Noailles a murit la Paris, în data de 30 aprilie 1933, fiind înmormântată în Cimitirul Pere  Lachaise din Paris, în cavoul Brâncovenilor, cu slujbă ortodoxă.