Nici frigul, nici penele de curent nu au stricat o seara magica alaturi de veteranii rockului britanic.

Trei generatii si-au dat intalnire, miercuri seara, cu Legenda. Deep Purple, trupa care a marcat istoria muzicii, asa cum, probabil, numai Led Zeppelin a mai facut-o, a descins la Bucuresti, in primul concert al turneului „The Rapture of the Deep”. Ian Gillan, omul despre care multi sustin ca este cea mai buna voce din istoria rockului mondial, si-a dat masura uriasului sau talent.

De la precedenta lui vizita la Bucuresti, in 1992, a trecut mult timp, iar acest lucru s-a simtit, desi cei 12.000 de fani stransi din toate colturile tarii pe stadionul din Cotroceni au trecut cu entuziasm peste amanunt, oferindu-i idolului lor un raspuns pe care putine trupe venite in tara noastra au reusit sa-l obtina.

„Bine ati venit in trupa!”

A fost „detaliul” care a si salvat, de altfel, momentele stanjenitoare survenite pe parcursul concertului. Mai intai la 20.45, apoi la 21.15 si din nou, cateva minute mai tarziu, sunetul a „cazut” in timp ce Ian Gillan se desfasura in „Space Truckin”, iar apoi - o alta piesa de rezistenta, „Smoke On The Water”. Catastrofa a fost evitata tocmai de multime, care in clipele de tacere asternute peste stadion l-a inlocuit pe solist, cantand la unison. A fost momentul in care Ian a facut reverenta: „Va multumesc pentru ajutor! Bine ati venit in trupa!”.

De pe lista pieselor pe care unii romani le-au asteptat o viata au lipsit insa „Child in Time”, capodopera pe care trebuie ca lumea sa si-oaduca aminte stralucitoare, asa cum numai Gillan o putea canta odata.

Fiorul urias care a strabatut multimea asemenea unui arc electric a venit spre 21.30: marii Deep Purple au oferit o uluitoare interpretare la clape a „Ciocarliei” lui George Enescu. O capodopera „tradusa” pe acorduri rock de niste artisti uriasi, cazand asupra stadionului asemenea unui val vrajit. Pentru Romania, a fost o premiera interpretarea unui motiv national de catre o trupa atat de mare. Dar rockerii britanici mai preiau uneori, in reprizele solo, motive nationale locale.

Un show fara „artificii” Dupa o ora „de incalzire” cu Joana&The Band a urmat jumatate de ora de asteptare pana la urcarea britanicilor pe scena, numai bine cat sa ajunga in arena si intarziatii care formau cozi lungi de zeci de metri la intrarile pe stadion.

Ian Gillan, Steve Morse, Roger Glover, Ian Paice si Don Airey au avut o misiune grea la Bucuresti - sa incalzeasca atmosfera pentru miile de oameni care au venit sa ii vada intr-o seara rece de toamna. S-au auzit aplauze pentru „Rapture Of The Deep”, care da si numele celui mai recent album al trupei, promovat in cadrul acestui turneu, pentru „Space Truckin’”, punctata bubuitor de tobele lui Ian Paice, „Lazy” piese despre care Ian Gillan spune ca ar fi Rhythm&blues, „Hush” sau „Black Night”. Show-ul, care a mizat mai degraba pe numele de legenda al formatiei si mai putin pe mari artificii de productie, fara prea multe efecte vizuale, s-a incheiat dupa ora 22.00.

Britanicii si-au asumat responsabilitatea pentru sunet

Deep Purple si-a cerut scuze pentru neplacerile produse de intreruperile repetate de sunet, pentru care echipa britanica si-a asumat intreaga responsabilitate. Imediat dupa concertul de la Bucuresti, rockerii britanici au plecat catre hotelul la care au fost cazati, Carol Park Hotel, pentru cina.

Au decis sa nu participe la petrecerea organizata in Bamboo, si-au petrecut noaptea la hotel, iar ieri-dimineata au plecat spre Sofia, unde vor avea astazi urmatorul concert din cadrul turneului „The Rapture of the Deep”. Au fost foarte mandri ca la Bucuresti au avut singurul concert „open air”, restul fiind concerte de sala. Dupa Sofia vor urma show-uri la Sarajevo (Bosnia), pe 3 noiembrie, pe 4 la Split (Croatia) si pe 6 la Budapesta (Ungaria).

CONCERT

Show-ul a debutat cu o piesa veche, „Pictures Of Home”, de pe albumul „Machine Head”, care a fost legata cu riffuri de chitara electrica de un succes de pe cel mai recent album al trupei, „Things I Never Said”. A urmat o piesa inca si mai veche, „Strange Kind Of Woman”, pe care Ian Gillan o prezenta in 1971, la lansare, drept „povestea unui prieten indragostit de o femeie malefica”.