M-a surprins informaţia obţinută de reporterul EVZ, că Robbie Williams a cerut organizatorilor români, pe lângă cameră de masaj, să-i fie puse la dispoziţie ziarele britanice.
M-am întrebat şi mi-am întrebat prietenii virtuali de pe reţeaua de socializare Facebook, acolo unde ştirile din presă sunt tocate şi interpretate, „de ce marele artist britanic nu citeşte ziarele din ţara lui pe net, pe telefon sau tabletă?”. Ce-l face pe Robbie Williams să vrea să răsfoiască zecile de pagini ale ziarelor englezeşti şi nu navighează pe site-urile lor sau să-şi ia informaţia de pe reţelele facebook şi twitter, aşa cum o fac mulţi români? Un răspuns corect este cel al Tatianei Hrişcu, postat pe pagina mea virtuală: „Pentru că are încredere în presa britanică”.
Însă, Tatiana trăieşte în Italia, iar acolo, ca şi în alte ţări occidentale, oamenii ştiu să facă diferenţa între furnizorii de informaţie, ştiu că presa scrisă e făcută de jurnalişti care se supun unor reguli stricte şi că numai aceştia au acces direct la informaţii oficiale care necesită declaraţii suplimentare. Dezvăluirile şi investigaţiile ziariştilor sunt, de regulă, mai presus de orice bănuială fiindcă cititorii au căpătat obişnuinţa că sursele folosite sunt credibile, dar şi că jurnaliştii ar risca enorm dacă livrează minciuni. În Marea Britanie, în Germania, Franţa sau Italia, tipărirea pe prima pagină a unui comunicat dat de o instanţă, care amendează o publicaţie pentru un neadevăr spus, înseamnă cea mai mare lovitură. Scad drastic vânzările, amenda financiară e uriaşă, iar tinicheaua rămâne o lungă perioadă de timp. E drept, în Europa occidentală, justiţia are o credibilitate imensă pentru că, într-un delict de presă, judecătorul pune în prim plan libertatea de expresie a jurnaliştilor şi niciodată nu dă verdicte sub influenţă politică, aşa cum la noi s-a mai întâmplat.
Să ne întoarcem la Robbie Williams şi de ce nu pune el mare preţ pe informaţiile de pe Twitter şi Facebook. Răspunsul e destul de simplu: din capul locului, englezul ştie că „twitter” se traduce prin pălăvrăgeală, iar „facebook” este foaia albă a unei cărţi unde fiecare individ scrie ce vrea şi ce înţelege, pe propria răspundere. De ce nu citeşte ziarele britanice în format electronic, căci fiecare publicaţie are un site, aşa cum, în România, are şi Evenimentul zilei, Adevărul sau România liberă? În primul rând, cred că Robbie Williams a fost educat în familie în cultul ziarului care nu lipseşte de pe tava micului dejun. Apoi, a realizat că site-ul unui ziar înghite tot, orice informaţie şi articol şi că acolo cantitatea primează şi nu calitatea. În ediţia tipărită a ziarului selecţia e făcută cu atenţie de redactorul şef şi stafful lui şi nimeni nu-şi permite să publice lucruri neverificate sau glumiţe cu iz de ştire. În acest sens vă dau şi un exemplu proaspăt care, cred eu, e extrem de elocvent pentru ceea ce am scris până acum.
Ne puteți urmări și pe Google News
În urmă cu o săptămână, un jurnalist braşovean a publicat pe pagina lui de facebook următorul text: „Acum trei ani mi-a fost furată o bicicletă. O legam pe scara blocului, în condiţiile în care ambele intrări sunt blocate. Acum nu ştiu dacă dispariţia bicicletei are o legatură cu faptul că tipa care stă la parter e vicepreşedinte la organizaţia de femei a PSD, dar e o ipoteză…”. Şefii locali ai PSD au reacţionat - a revenit cu un alt text ziaristul, anunţând că aceştia „au luat-o la întrebări” şi au obligat-o pe femeie să meargă acasă la el. „Sâmbătă am fost vizitat de doamna vice de la PSD care stă la mine la parter care mă asigura că nu mi-a luat ea bicicleta în urmă cu trei ani. M-a pufnit râsul pentru că ce am scris eu acum o săptămână a fost o glumă. Dar cei din partid au început să o ia la întrebări”. Deci, un jurnalist, perceput ca om serios de către nişte lideri de partid, a făcut o glumă, acuzând un om, şi se amuză! Asta dacă e să credem în totalitate cele scrise de miştocar. O asemenea „ştire” nu veţi găsi niciodată într-un ziar serios, nici măcar pe site.
Închei expozeul cu o altă „bombă”, pe care Robbie Williams a ratat să o citească în România, deşi el era personajul principal. A plecat tot de pe facebook, de la un tip care a cântat în trupa Sistem. Fără nicio dovadă, el a comunicat lumii că maşina în care se afla Robbie Williams a acroşat-o uşor pe a lui, în trafic, şi că şoferul vedetei i-a oferit invitaţii la concert, ca o înţelegere amiabilă. Nici această ştire („Robbie Williams, accident în Capitală”) n-ar fi tipărită în EVZ, aşa cum nu am publicat fotografia cu Gabriel Cotabiţă pe patul de spital, deşi ea a circulat intens pe net. Acum înţelegeţi de ce Robbie Williams citeşte ziare tipărite şi nu-şi pierde vremea pe tabletă? Da, militez pentru existenţa presei scrise ca parte a istoriei unui popor, dar recomand celor îndrăgostiţi de mediul on-line să citească produsele unor redacţii profesioniste, care au ales pasul spre tehnologia acestui secol.
Opiniile exprimate în paginile ziarului aparțin autorilor.
Recomandările noastre
